1 Chama agora! Haverá alguém que te atenda?
E para qual dos santos anjos te virarás?
2 Porque a ira do louco o destrói,
e o zelo do tolo o mata.
3 Bem vi eu o louco lançar raízes;
mas logo declarei maldita a sua habitação.
4 Seus filhos estão longe do socorro,
são espezinhados às portas, e não há quem os livre.
5 A sua messe, o faminto a devora
e até do meio dos espinhos a arrebata;
e o intrigante abocanha os seus bens.
6 Porque a aflição não vem do pó,
e não é da terra que brota o enfado.
7 Mas o homem nasce para o enfado,
como as faíscas das brasas voam para cima.
8 Quanto a mim, eu buscaria a Deus
e a ele entregaria a minha causa;
9 ele faz coisas grandes e inescrutáveis
e maravilhas que não se podem contar;
10 faz chover sobre a terra
e envia águas sobre os campos,
11 para pôr os abatidos num lugar alto
e para que os enlutados se alegrem da maior ventura.
12 Ele frustra as maquinações dos astutos,
para que as suas mãos não possam realizar seus projetos.
13 Ele apanha os sábios na sua própria astúcia;
e o conselho dos que tramam se precipita.
14 Eles de dia encontram as trevas;
ao meio-dia andam como de noite, às apalpadelas.
15 Porém Deus salva da espada que lhes sai da boca,
salva o necessitado da mão do poderoso.
16 Assim, há esperança para o pobre,
e a iniquidade tapa a sua própria boca.
17 Bem-aventurado é o homem a quem Deus disciplina;
não desprezes, pois, a disciplina do Todo-Poderoso.
18 Porque ele faz a ferida e ele mesmo a ata;
ele fere, e as suas mãos curam.
19 De seis angústias te livrará,
e na sétima o mal te não tocará.
20 Na fome te livrará da morte;
na guerra, do poder da espada.
21 Do açoite da língua estarás abrigado
e, quando vier a assolação, não a temerás.
22 Da assolação e da fome te rirás
e das feras da terra não terás medo.
23 Porque até com as pedras do campo terás a tua aliança,
e os animais da terra viverão em paz contigo.
24 Saberás que a paz é a tua tenda,
percorrerás as tuas possessões, e nada te faltará.
25 Saberás também que se multiplicará a tua descendência,
e a tua posteridade, como a erva da terra.
26 Em robusta velhice entrarás para a sepultura,
como se recolhe o feixe de trigo a seu tempo.
27 Eis que isto já o havemos inquirido, e assim é;
ouve-o e medita nisso para teu bem.
Almeida Revista e Atualizada© Copyright © 1993 Sociedade Bíblica do Brasil. Todos os direitos reservados. Texto bíblico utilizado com autorização. Saiba mais sobre a Sociedade Bíblica do Brasil www.sbb.org.br. A Sociedade Bíblica do Brasil trabalha para que a Bíblia esteja, efetivamente, ao alcance de todos e seja lida por todos. A SBB é uma entidade sem fins lucrativos, dedicada a promover o desenvolvimento integral do ser humano. Você também pode ajudar a Causa da Bíblia!
1 Strigă acum! Cine îţi va răspunde? Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi?2 Nebunul piere ucis de mînia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui.3 Am văzut pe un nebun prinzînd rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuinţa.4 Fiii lui n'au noroc, sînt călcaţi în picioare la poartă, şi nimeni nu i scapă!5 Secerişul lui este mîncat de cei flămînzi, cari vin să -l ia chiar şi din spini, şi averile lui sînt înghiţite de oameni însetaţi.6 Nenorocirea nu răsare din ţărînă, şi suferinţa nu încolţeşte din pămînt.7 Omul se naşte ca să sufere, după cum scînteia se naşte ca să zboare.8 Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu.9 El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.10 El varsă ploaia pe pămînt, şi trimete apă pe cîmpii.11 El înalţă pe cei smeriţi, şi izbăveşte pe cei necăjiţi.12 El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mînile lor nu pot să le împlinească.13 El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sînt răsturnate:14 dau peste întunerec în mijlocul zilei, bîjbăie ziua nameaza mare ca noaptea.15 Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor, şi -l scapă din mîna celor puternici.16 Aşa încît nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura.17 Ferice de omul pe care -l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic.18 El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mîna Lui tămăduieşte.19 De şase ori te va izbăvi din necaz, şi de şapte ori nu te va atinge răul.20 El te va scăpa de moarte în vreme de foamete, şi de loviturile săbiei în vreme de război.21 Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă cînd va veni pustiirea.22 Vei rîde de pustiire ca şi de foamete, şi nu vei avea să te temi de fiarele pămîntului.23 Căci vei face legămînt pînă şi cu pietrele cîmpului, şi fiarele pămîntului vor fi în pace cu tine.24 Vei avea fericire în cortul tău, îţi vei găsi turmele întregi,25 îţi vei vedea sămînţa crescîndu-ţi, şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe cîmp.26 Vei intra în mormînt la bătrîneţă, ca snopul strîns la vremea lui.27 Iată ce am cercetat, şi aşa este! Ascultă, că sînt spre folosul tău!``