1 Na verdade, a prata tem suas minas,

e o ouro, que se refina, o seu lugar.

2 O ferro tira-se da terra,

e da pedra se funde o cobre.

3 Os homens põem termo à escuridão

e até aos últimos confins procuram as pedras

ocultas nas trevas e na densa escuridade.

4 Abrem entrada para minas longe da habitação dos homens,

esquecidos dos transeuntes;

e, assim, longe deles, dependurados, oscilam de um lado para outro.

5 Da terra procede o pão,

mas embaixo é revolvida como por fogo.

6 Nas suas pedras se encontra safira,

e há pó que contém ouro.

7 Essa vereda, a ave de rapina a ignora,

e jamais a viram os olhos do falcão.

8 Nunca a pisaram feras majestosas,

nem o leãozinho passou por ela.

9 Estende o homem a mão contra o rochedo

e revolve os montes desde as suas raízes.

10 Abre canais nas pedras,

e os seus olhos veem tudo o que há de mais precioso.

11 Tapa os veios de água, e nem uma gota sai deles,

e traz à luz o que estava escondido.

12 Mas onde se achará a sabedoria?

E onde está o lugar do entendimento?

13 O homem não conhece o valor dela,

nem se acha ela na terra dos viventes.

14 O abismo diz: Ela não está em mim;

e o mar diz: Não está comigo.

15 Não se dá por ela ouro fino,

nem se pesa prata em câmbio dela.

16 O seu valor não se pode avaliar pelo ouro de Ofir,

nem pelo precioso ônix, nem pela safira.

17 O ouro não se iguala a ela, nem o cristal;

ela não se trocará por joia de ouro fino;

18 ela faz esquecer o coral e o cristal;

a aquisição da sabedoria é melhor que a das pérolas.

19 Não se lhe igualará o topázio da Etiópia,

nem se pode avaliar por ouro puro.

20 Donde, pois, vem a sabedoria,

e onde está o lugar do entendimento?

21 Está encoberta aos olhos de todo vivente

e oculta às aves do céu.

22 O abismo e a morte dizem:

Ouvimos com os nossos ouvidos a sua fama.

23 Deus lhe entende o caminho,

e ele é quem sabe o seu lugar.

24 Porque ele perscruta até as extremidades da terra,

vê tudo o que há debaixo dos céus.

25 Quando regulou o peso do vento

e fixou a medida das águas;

26 quando determinou leis para a chuva

e caminho para o relâmpago dos trovões,

27 então, viu ele a sabedoria e a manifestou;

estabeleceu-a e também a esquadrinhou.

28 E disse ao homem:

Eis que o temor do Senhor é a sabedoria,

e o apartar-se do mal é o entendimento.

1 Argintul are o mină de unde se scoate, şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.2 Ferul se scoate din pămînt, şi piatra se topeşte ca să dea arama.3 Omul pune capăt întunerecului, cercetează, pînă în ţinuturile cele mai adînci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.4 Sapă o fîntînă departe de locurile locuite; picioarele nu -i mai sînt de ajutor, stă atîrnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti.5 Pămîntul, de unde iese pînea, este răscolit în lăuntrul lui ca de foc,6 pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur.7 Pasărea de pradă nu -i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n'a zărit -o,8 cele mai trufaşe dobitoace n'au călcat pe ea, şi leul n'a trecut niciodată pe ea.9 Omul îşi pune mîna pe stînca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină.10 Sapă şanţuri în stînci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.11 Opreşte curgerea apelor, şi scoate la lumină ce este ascuns.12 Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?13 Omul nu -i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pămîntul celor vii.14 Adîncul zice: ,Nu este în mine`, şi marea zice: ,Nu este la mine.`;15 Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cîntărindu-se cu argint;16 nu se cîntăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir.17 Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales.18 Mărgeanul şi cristalul nu sînt nimic pe lîngă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele.19 Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.20 De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii?21 Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului.22 Adîncul şi moartea zic: ,Noi am auzit vorbindu-se de ea.`23 Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa.24 Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zăreşte totul subt ceruri.25 Cînd a rînduit greutatea vîntului, şi cînd a hotărît măsura apelor,26 cînd a dat legi ploii, şi cînd a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,27 atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat -o, i -a pus temeliile şi a pus -o la încercare.28 Apoi a zis omului: ,Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.`