1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2 ,,Cît de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere!

3 Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!

4 Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?

5 Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele supt ape şi supt locuitorii lor;

6 înaintea Lui locuinţa morţilor este goală, adîncul n'are acoperiş.

7 El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spînzură pămîntul pe nimic.

8 Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg supt greutatea lor.

9 Acopere faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el.

10 A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întunerec.

11 Stîlpii cerului se clatină, şi se înspăimîntă la ameninţarea Lui.

12 Prin puterea Lui turbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia.

13 Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge şarpele fugar.

14 Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine -l va auzi?``

1 Jobas atsakydamas tarė:

2 "Kaip tu padėjai bejėgiui ir parėmei nusilpusio ranką!

3 Koks geras ir išmintingas buvo tavo patarimas!

4 Kam tu kalbėjai šiuos žodžius? Kokia dvasia atėjo iš tavęs?

5 Prieš Jį dreba mirusieji, vandenys ir jų gyventojai.

6 Mirusiųjų pasaulis yra atviras Jam ir pražūtis neuždengta.

7 Jis ištiesia šiaurę ant tuštumos ir žemę pakabina ant nieko.

8 Jis surenka vandenis į tamsius debesis, tačiau debesys neplyšta.

9 Jis uždengia savo sosto veidą ir ištiesia savo debesį ant jo.

10 Vandens paviršiuje Jis nubrėžė ribą ir atskyrė šviesą nuo tamsos.

11 Dangaus kolonos svyruoja ir dreba, kai Jis grūmoja.

12 Savo galia Jis sujaudina jūrą, savo išmintimi nutildo jos išdidumą.

13 Savo dvasia Jis papuošė dangus, Jo ranka padarė gyvatę.

14 Čia tik Jo kelių pašaliai; mes girdime tik Jo šnibždesį. O Jo galybės griaustinį kas supras?"