1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.
2 Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să -i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să -i întinzi pe ei.
3 Căci nu prin sabia lor au pus mîna pe ţară, nu braţul lor i -a mîntuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentrucă îi iubeai.
4 Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!
5 Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.
6 Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;
7 ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.
8 Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. -(Oprire).
9 Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;
10 ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.
11 Ne dai ca pe nişte oi de mîncat, şi ne risipeşti printre neamuri.
12 Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu -l socoteşti de mare preţ.
13 Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.
14 Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.
15 Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,
16 la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.
17 Toate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămîntul Tău:
18 da, inima nu ni s'a abătut, paşii nu ni s'au depărtat de pe cărarea Ta,
19 ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.
20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin,
21 n'ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?
22 Dar din pricina Ta sîntem junghiaţi în toate zilele, sîntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.
23 Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!
24 Pentruce Îţi ascunzi Faţa? Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?
25 Căci sufletul ne este doborît în ţărînă de mîhnire, trupul nostru este lipit de pămînt.
26 Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!
1 Au maître-chantre. Cantique des enfants de Coré.
2 O Dieu! nous avons entendu de nos oreilles, nos pères nous ont raconté l'œuvre que tu as faite en leur temps, aux jours d'autrefois.
3 Par ta main tu as chassé les nations et tu as établi nos pères; tu as brisé les peuples pour leur faire place.
4 Car ce n'est pas par leur épée qu'ils ont conquis le pays, et ce n'est pas leur bras qui les a sauvés; c'est ta droite, et ton bras, et la lumière de ta face, car tu les aimais.
5 C'est toi, ô Dieu! qui es mon Roi; ordonne la délivrance de Jacob.
6 Par toi nous frapperons nos ennemis; par ton nom nous foulerons ceux qui s'élèvent contre nous.
7 Car je ne me confie pas en mon arc; ce n'est pas mon épée qui me sauvera.
8 C'est toi qui nous as sauvés de nos ennemis, et qui as rendu confus ceux qui nous haïssent.
9 C'est en Dieu que nous nous glorifions chaque jour; nous célébrerons ton nom à jamais. Sélah (pause).
10 Cependant tu nous as rejetés et couverts d'opprobre, et tu ne sors plus avec nos armées.
11 Tu nous fais reculer devant l'ennemi, et ceux qui nous haïssent ont pris leur butin.
12 Tu nous livres comme des brebis qu'on mange; tu nous as dispersés parmi les nations.
13 Tu vends ton peuple pour rien, et tu les mets à vil prix.
14 Tu fais de nous l'opprobre de nos voisins, la risée et le jouet de nos alentours.
15 Tu fais de nous la fable des nations; en nous voyant, les peuples hochent la tête.
16 Mon ignominie est toujours devant moi, et la confusion couvre mon visage,
17 A la voix de celui qui insulte et qui outrage, à la vue de l'ennemi et du vindicatif.
18 Tout cela nous est arrivé; et cependant nous ne t'avons pas oublié, nous n'avons pas forfait à ton alliance.
19 Notre cœur ne s'est point retiré en arrière; nos pas ne se sont point écartés de ton sentier,
20 Quand tu nous as foulés parmi les chacals et couverts de l'ombre de la mort.
21 Si nous eussions oublié le nom de notre Dieu, si nous eussions étendu nos mains vers un dieu étranger,
22 Dieu n'en aurait-il pas fait enquête, lui qui connaît les secrets du cœur?
23 Mais, à cause de toi, nous sommes mis à mort tous les jours, et regardés comme des brebis destinées à la boucherie.
24 Lève-toi! Pourquoi dors-tu, Seigneur? Réveille-toi, ne nous rejette pas à toujours!
25 Pourquoi caches-tu ta face? Pourquoi oublies-tu notre misère et notre oppression?
26 Car notre âme est abattue jusque dans la poussière; notre ventre est attaché à la terre.
27 Lève-toi, viens à notre aide, et rachète-nous à cause de ta bonté!