1 (Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca şi ,,Mori pentru fiul``. Un psalm al lui David.) Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.
2 Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cînta Numele tău, Dumnezeule Prea Înalte,
3 pentrucă vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină, şi pier dinaintea Ta.
4 căci Tu îmi sprijineşti dreptatea şi pricina mea, şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
5 Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.
6 S'au dus vrăjmaşii! N'au rămas din ei decît nişte dărîmături vecinice! Nişte cetăţi dărîmate de Tine! Li s'a şters pomenirea!
7 Ei s'au dus, dar Domnul împărăteşte în veac, şi Şi -a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
8 El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.
9 Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.
10 Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!
11 Cîntaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!
12 Căci El răzbună sîngele vărsat, şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.
13 Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei, şi ridică-mă din porţile morţii,
14 ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului, şi să mă bucur de mîntuirea Ta.
15 Neamurile cad în groapa pe care au făcut -o, şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
16 Domnul Se arată, face dreptate, şi prinde pe cel rău în lucrul mînilor lui. (Joc de instrumente. Oprire.)
17 Cei răi se întorc la locuinţa morţilor: toate neamurile cari uită pe Dumnezeu.
18 Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.
19 Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!
20 Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sînt decît oameni! (Oprire.)
1 Au maître-chantre. Psaume de David. Sur Muth-Labben (la mort du fils).
2 Je célébrerai l'Éternel de tout mon cœur; je raconterai toutes tes merveilles.
3 Je m'égaierai, je me réjouirai en toi, je chanterai ton nom, ô Dieu Très-Haut!
4 Parce que mes ennemis reculent en arrière, qu'ils tombent et périssent devant ta face.
5 Car tu m'as fait droit, tu as défendu ma cause; tu t'es assis sur ton trône en juste juge.
6 Tu as châtié les nations, tu as fait périr le méchant, tu as effacé leur nom pour toujours, à perpétuité.
7 C'en est fait des ennemis; plus que des ruines! Tu as détruit leurs villes et leur mémoire a péri.
8 Mais l'Éternel règne à jamais; il prépare son trône pour le jugement.
9 Il jugera le monde avec justice; il jugera les peuples avec équité.
10 L'Éternel sera le refuge de l'opprimé, son refuge au temps de la détresse.
11 Et ceux qui connaissent ton nom, se confieront en toi; car tu n'abandonnes pas ceux qui te cherchent, ô Éternel!
12 Chantez à l'Éternel qui habite en Sion; annoncez parmi les peuples ses hauts faits!
13 Car il venge le sang versé, et il s'en souvient; il n'oublie point le cri des affligés.
14 Aie pitié de moi, ô Éternel! Vois l'affliction que m'ont causée mes ennemis, toi qui me fais remonter des portes de la mort!
15 Afin que je publie toutes tes louanges dans les portes de la fille de Sion, et que je me réjouisse de ton salut.
16 Les nations sont tombées dans la fosse qu'elles avaient faite; leur pied s'est pris au filet qu'elles avaient caché.
17 L'Éternel s'est fait connaître, il a exercé le jugement; le méchant s'est enlacé dans l'ouvrage de ses mains. - Higgajon. Sélah (Jeu d'instruments. Pause). -
18 Les méchants reculeront jusqu'aux enfers, et toutes les nations qui oublient Dieu.
19 Car le pauvre ne sera pas oublié pour toujours; et l'attente des affligés ne périra pas à perpétuité!
20 Lève-toi, Éternel! Que l'homme ne prévale point, que les peuples soient jugés devant ta face!
21 Éternel, répands sur eux la terreur; que les peuples sachent qu'ils ne sont que des hommes! (Sélah.)