1 (Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
2 Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!
3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.
4 Într'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
5 N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.
6 Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.
7 Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.
8 Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
9 îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.
10 Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,
11 şi zice: ,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``
12 Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
13 Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:
14 căci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit.
15 Dacă aş zice: ,,Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16 M'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,
17 pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.
18 Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd.
19 Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic.
20 Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
21 Cînd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22 eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23 Însă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m'ai apucat de mîna dreaptă;
24 mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
25 Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.
26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.
27 Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.
28 Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
1 Psaume d'Asaph. Oui, Dieu est bon pour Israël, pour ceux qui ont le cœur pur.
2 Pour moi, le pied m'a presque manqué, et peu s'en est fallu que mes pas n'aient glissé;
3 Car j'ai porté envie aux insensés, voyant la prospérité des méchants.
4 Car ils ne sont point liés jusqu'à leur mort, et leur force est en son entier.
5 Quand les mortels sont en peine, ils n'y sont point; ils ne sont point frappés avec les humains.
6 C'est pourquoi l'orgueil les entoure comme un collier, la violence les couvre comme un vêtement.
7 Leurs yeux sont enflés à force d'embonpoint; les désirs de leur cœur se font jour.
8 Ils sont moqueurs et parlent méchamment d'opprimer; ils parlent avec hauteur.
9 Ils portent leur bouche jusqu'au ciel, et leur langue parcourt la terre.
10 Aussi son peuple en revient à ceci, quand on leur fait boire les eaux amères en abondance,
11 Et ils disent: Comment Dieu connaîtrait-il? Et comment y aurait-il de la connaissance chez le Très-Haut?
12 Voici, ceux-là sont des méchants, et, toujours heureux, ils amassent des richesses.
13 Certainement c'est en vain que j'ai purifié mon cœur, et que j'ai lavé mes mains dans l'innocence.
14 Car je suis frappé tous les jours, et mon châtiment revient chaque matin.
15 Si j'ai dit: Je parlerai ainsi; voici, j'étais infidèle à la race de tes enfants.
16 J'ai donc réfléchi pour comprendre ces choses, et cela m'a semblé fort difficile;
17 Jusqu'à ce qu'entré dans les sanctuaires de Dieu, j'aie pris garde à la fin de ces gens-là.
18 Car tu les mets en des lieux glissants; tu les fais tomber dans des précipices.
19 Comme ils sont détruits en un moment! enlevés et consumés par une destruction soudaine!
20 Tel un songe quand on s'éveille, ainsi, Seigneur, à ton réveil tu mets en mépris leur vaine apparence.
21 Quand mon cœur s'aigrissait ainsi, et que je me tourmentais en moi-même,
22 Alors j'étais abruti et sans connaissance; j'étais devant toi comme les bêtes.
23 Mais moi, je serai toujours avec toi; tu m'as pris par la main droite.
24 Tu me conduiras par ton conseil, puis tu me recevras dans la gloire.
25 Quel autre que toi ai-je au ciel? Je ne prends plaisir sur la terre qu'en toi.
26 Ma chair et mon cœur défaillaient; mais Dieu est le rocher de mon cœur et mon partage à toujours.
27 Car voici: ceux qui s'éloignent de toi périront. Tu retranches tous ceux qui se détournent de toi.
28 Mais pour moi, m'approcher de Dieu, c'est mon bien; j'ai placé mon refuge dans le Seigneur, l'Éternel, afin de raconter toutes tes œuvres.