1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

2 Cîntaţi o cîntare, sunaţi din tobă, din arfa cea plăcută şi din alăută!

3 Sunaţi din trîmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!

4 Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

5 El a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, cînd a mers împotriva ţării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: -

6 ,,I-am descărcat povara de pe umăr, şi mînile lui nu mai ţin coşul.

7 Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba. -

8 Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M'ai asculta!

9 Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!

10 Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi -o voi umplea!``

11 Dar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu, Israel nu M'a ascultat.

12 Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.

13 O! de M'ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!

14 Într'o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor;

15 ceice urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

16 L-aş hrăni cu cel mai bun grîu, şi l-aş sătura cu miere din stîncă.

1 Au maître-chantre. Psaume d'Asaph, sur Guitthith.

2 Chantez avec allégresse à Dieu, notre force; jetez des cris de réjouissance au Dieu de Jacob!

3 Entonnez le chant; faites résonner le tambourin, la harpe agréable avec la lyre.

4 Sonnez de la trompette à la nouvelle lune, à la pleine lune, au jour de notre fête.

5 Car c'est une loi pour Israël, une ordonnance du Dieu de Jacob.

6 Il en fit un statut pour Joseph, quand il sortit contre le pays d'Égypte; là j'entendis un langage que je ne connaissais pas.

7 J'ai déchargé, dit-il, son épaule du fardeau; ses mains ont lâché la corbeille.

8 Tu as crié dans la détresse, et je t'ai délivré; je t'ai répondu, caché dans le tonnerre; je t'ai éprouvé aux eaux de Mériba. (Sélah.)

9 Écoute, mon peuple, et je t'exhorterai; Israël, si tu m'écoutais!

10 Qu'il n'y ait point chez toi de dieu étranger; ne te prosterne pas devant les dieux des nations!

11 Je suis l'Éternel, ton Dieu, qui t'ai fait remonter du pays d'Égypte. Ouvre ta bouche, et je la remplirai.

12 Mais mon peuple n'a pas écouté ma voix; Israël n'a pas voulu m'obéir.

13 Et je les ai abandonnés à la dureté de leur cœur, pour marcher selon leurs conseils.

14 Oh! si mon peuple voulait m'écouter, qu'Israël marchât dans mes voies!

15 J'eusse en un instant fait ployer leurs ennemis, j'aurais tourné ma main contre leurs adversaires.

16 Ceux qui haïssent l'Éternel eussent flatté Israël, et son temps heureux eût toujours duré.

17 Dieu les eût nourris de la mœlle du froment. Je t'eusse rassasié du miel du rocher.