1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii mărturiei``. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!
2 Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!
3 Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
4 Doamne, Dumnezeul oştirilor, pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău?
5 Îi hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin.
6 Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei.
7 Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
8 Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o.
9 Ai făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.
10 Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.
11 Îşi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu.
12 Pentruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii?
13 O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului.
14 Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!
15 Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!...
16 Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!
17 Mîna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!
18 Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.
19 Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
1 Au maître-chantre. Psaume d'Asaph, sur Shoshannim-Éduth (les lys lyriques).
2 Pasteur d'Israël, prête l'oreille; toi qui mènes Joseph comme un troupeau, toi qui sièges entre les chérubins, fais briller ta splendeur!
3 Devant Éphraïm, Benjamin et Manassé, réveille ta puissance et viens nous sauver.
4 O Dieu! rétablis-nous; fais luire ta face, et nous serons sauvés!
5 Éternel, Dieu des armées, jusques à quand ta colère fumera-t-elle contre la prière de ton peuple?
6 Tu leur fais manger un pain de larmes, et tu leur fais boire des larmes à pleine mesure.
7 Tu fais de nous un sujet de contestations pour nos voisins, et nos ennemis se raillent de nous entre eux.
8 Dieu des armées! rétablis-nous; fais luire ta face, et nous serons sauvés!
9 Tu enlevas de l'Égypte une vigne; tu chassas des nations et tu la plantas.
10 Tu préparas le sol devant elle; elle poussa ses racines et remplit la terre.
11 Les montagnes se couvraient de son ombre, et les cèdres de Dieu de ses sarments.
12 Elle étendait ses pampres jusqu'à la mer, et ses rejetons jusqu'au fleuve.
13 Pourquoi as-tu rompu ses clôtures, en sorte que tous les passants la pillent?
14 Que le sanglier des forêts la dévaste, et que les bêtes des champs la broutent?
15 Dieu des armées, reviens! Regarde des cieux, et vois, et visite cette vigne.
16 Protège ce que ta droite a planté, et le fils que tu t'es choisi.
17 Elle est brûlée, elle est coupée. Ils périssent devant le courroux de ta face.
18 Que ta main soit sur l'homme de ta droite, sur le fils de l'homme que tu t'es choisi;
19 Et nous ne nous détournerons plus de toi; rends-nous la vie, et nous invoquerons ton nom.
20 Éternel, Dieu des armées, rétablis-nous; fais luire ta face, et nous serons sauvés!