1 Bildad din Şuah a luat cuvîntul şi a zis:

2 ,,Cînd vei pune capăt acestor cuvîntări? Vino-ţi în minte şi apoi vom vorbi.

3 Pentruce ne socoţi atît de dobitoci? Pentru ce ne priveşti ca pe nişte vite?

4 Oare pentru tine, care te sfîşii în mînia ta, s'ajungă pustiu pămîntul, şi să se strămute stîncile din locul lor?

5 5. Da, lumina celui rău se va stinge, şi flacăra din focul lui, nu va mai străluci.

6 Se va întuneca lumina în cortul lui, şi se va stinge candela deasupra lui.

7 Paşii lui cei puternici se vor strîmta; şi, cu toate opintirile lui, va cădea.

8 Căci calcă cu picioarele pe laţ, şi umblă prin ochiuri de reţea;

9 este prins în cursă de călcăi, şi laţul pune stăpînire pe el;

10 capcana în care se prinde este ascunsă în pămînt, şi prinzătoarea îi stă pe cărare.

11 De jur împrejur îl apucă spaima, şi -l urmăreşte pas cu pas.

12 Foamea îi mănîncă puterile, nenorocirea este alături de el.

13 Mădularele îi sînt mistuite unul după altul, mădularele îi sînt mîncate de întîiul născut al morţii.

14 Este smuls din cortul lui unde se credea la adăpost, şi este tîrît spre împăratul spaimelor.

15 Nimeni din ai lui nu locuieşte în cortul lui, pucioasă este presărată pe locuinţa lui.

16 Jos, i se usucă rădăcinile; sus îi sînt ramurile tăiate.

17 Îi piere pomenirea de pe pămînt, numele lui nu mai este pe uliţă.

18 Este împins din lumină în întunerec, şi este izgonit din lume.

19 Nu lasă nici moştenitori, nici sămînţă în poporul său, nicio rămăşiţă vie în locurile în cari locuia.

20 Neamurile cari vor veni se vor uimi de prăpădirea lui, şi neamul de acum va fi cuprins de groază.

21 Aceasta este soarta celui rău, aceasta este soarta celui ce nu cunoaşte pe Dumnezeu.``

1 Bildad de Chua falou então nestes termos:

2 Quando acabarás de falar, e terás a sabedoria de nos deixar dizer?

3 Por que nos consideras como animais, e por que passamos por estúpidos a teus olhos?

4 Tu que te rasgas em teu furor, é preciso que por tua causa a terra seja abandonada, e que os rochedos mudem de lugar?

5 Sim, a luz do mau se apagará, e a flama de seu fogo cessará de alumiar.

6 A luz obscurece em sua tenda, e sua lâmpada sobre ele se apagará;

7 seus passos firmes serão cortados, seus próprios desígnios os farão tropeçar.

8 Seus pés se prendem numa rede, e ele anda sobre malhas.

9 A armadilha o segura pelo calcanhar, um laço o aperta.

10 Uma corda se esconde sob a terra para pegá-lo, uma armadilha, ao longo da vereda.

11 De todas as partes temores o amedrontam, e perseguem-no passo a passo.

12 A calamidade vem faminta sobre ele, a infelicidade está postada a seu lado.

13 A pele de seu corpo é devorada, o filho mais velho da morte devora-lhe os membros;

14 é arrancado da tenda, onde se sentia seguro, levam-no ao rei dos terrores.

15 Podes estabelecer-te em sua tenda: ele não existe mais; o enxofre é espalhado em seu domínio.

16 Por baixo suas raízes secam, e por cima seus ramos definham.

17 Sua memória apaga-se da terra, nada mais lembra o seu nome na região.

18 É arrojado da luz para as trevas, é desterrado do mundo.

19 Não tem descendente nem posteridade em sua tribo, nem sobrevivente algum em sua morada.

20 O Ocidente está estupefacto com sua sorte, o Oriente treme diante dela.

21 Eis o que acontece com as tendas dos ímpios, os lugares habitados pelo homem que não conhece Deus.