1 Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:
2 ,,Gîndurile mele mă silesc să răspund, şi frămîntarea mea nu-mi dă pace.
3 Am auzit mustrări cari mă umplu de ruşine, şi din adîncul minţii mele duhul mă face să răspund.
4 Nu ştii tu că, de mult de tot, de cînd a fost aşezat omul pe pămînt,
5 biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?
6 Chiar dacă s'ar înălţa pînă la ceruri, şi capul i-ar ajunge pînă la nori,
7 va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce -l vedeau vor zice: ,Unde este?`
8 Va sbura ca un vis, şi nu -l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.
9 Ochiul care -l privea nu -l va mai privi, locul în care locuia nu -l va mai zări.
10 Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.
11 Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărînă.
12 Dulce era răul în gura lui, îl ascundea subt limbă,
13 îl mesteca într'una şi nu -l lăsa, îl ţinea în cerul gurii:
14 dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.
15 Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui.
16 Otravă de aspidă a supt, şi de aceea, limba năpîrcii îl va ucide.
17 Nu-şi va mai plimba privirile peste pîraiele şi rîurile de miere şi de lapte,
18 va da înapoi ce a cîştigat, şi nu va mai trage folos din cîştig; va da înapoi tot ce a luat, şi nu se va mai bucura de el,
19 căci a asuprit pe săraci, şi i -a lăsat să piară, a dărîmat case şi nu le -a zidit la loc.
20 Lăcomia lui n'a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump.
21 Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţinea.
22 În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.
23 Şi iată, ca să -i umple pîntecele, Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui, şi -l va sătura cu o ploaie de săgeţi.
24 Dacă va scăpa de armele de fer, îl va străpunge arcul de aramă.
25 Îşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii.
26 Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu -l va aprinde omul,
27 Cerurile îi vor desveli fărădelegea, şi pămîntul se va ridica împotriva lui.
28 Veniturile casei lui se vor perde, vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu.
29 Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i -o hotărăşte Dumnezeu.``
1 Sofar de Naama falou nestes termos:
2 É por isso que meus pensamentos me sugerem uma resposta, e estou impaciente por falar.
3 Ouvi queixas injuriosas, foram palavras vãs que responderam a meu espírito.
4 Não sabes bem que, em todos os tempos, desde que o homem foi posto na terra,
5 o triunfo dos maus é breve, e a alegria do ímpio só dura um instante?
6 Ainda mesmo que sua estatura chegasse até o céu e sua cabeça tocasse a nuvem,
7 como o seu próprio esterco, ele perece para sempre, e aqueles que o viam, indagam onde ele está.
8 Como um sonho, ele voa, ninguém mais o encontra, desaparece como uma visão noturna.
9 O olho que o viu, já não mais o vê, nem o verá mais a sua morada.
10 Seus filhos aplacarão os pobres, suas mãos restituirão suas riquezas.
11 Seus ossos estavam cheios de vigor juvenil, sua mocidade deita-se com ele no pó.
12 Se o mal lhe foi doce na boca, se o ocultou debaixo da língua,
13 se o reteve e não o abandonou, se o saboreou com seu paladar,
14 esse alimento se transformará em suas entranhas, e se converterá interiormente em fel de áspides.
15 Vomitará as riquezas que engoliu; Deus as fará sair-lhe do ventre.
16 Sugava o veneno de áspides, a língua da víbora o matará.
17 Não verá correr os riachos de óleo, as torrentes de mel e de leite.
18 Vomitará seu ganho, sem poder engoli-lo, não gozará o fruto de seu tráfico.
19 Porque maltratou, desamparou os pobres, roubou uma casa que não tinha construído,
20 porque sua avidez é insaciável, não salvará o que lhe era mais caro.
21 Nada escapava à sua voracidade: é por isso que sua felicidade não há de durar.
22 Em plena abundância, sentirá escassez; todos os golpes da infelicidade caem sobre ele.
23 Para encher-lhe o ventre {Deus} desencadeia o fogo de sua cólera, e fará chover a dor sobre ele.
24 Se foge diante da arma de ferro, o arco de bronze o traspassa,
25 um dardo sai-lhe das costas, um aço fulgurante sai-lhe do fígado. O terror desaba sobre ele,
26 e ser-lhe-ão reservadas as trevas. Um fogo, que o homem não acendeu, o devora e consome o que sobra em sua tenda.
27 Os céus revelam seu crime, a terra levanta-se contra ele,
28 uma torrente joga-se contra sua casa, que é levada no dia da cólera divina.
29 Tal é a sorte que Deus reserva ao mau, e a herança que Deus lhe destina.