1 Argintul are o mină de unde se scoate, şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.

2 Ferul se scoate din pămînt, şi piatra se topeşte ca să dea arama.

3 Omul pune capăt întunerecului, cercetează, pînă în ţinuturile cele mai adînci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.

4 Sapă o fîntînă departe de locurile locuite; picioarele nu -i mai sînt de ajutor, stă atîrnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti.

5 Pămîntul, de unde iese pînea, este răscolit în lăuntrul lui ca de foc,

6 pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur.

7 Pasărea de pradă nu -i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n'a zărit -o,

8 cele mai trufaşe dobitoace n'au călcat pe ea, şi leul n'a trecut niciodată pe ea.

9 Omul îşi pune mîna pe stînca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină.

10 Sapă şanţuri în stînci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.

11 Opreşte curgerea apelor, şi scoate la lumină ce este ascuns.

12 Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?

13 Omul nu -i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pămîntul celor vii.

14 Adîncul zice: ,Nu este în mine`, şi marea zice: ,Nu este la mine.`;

15 Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cîntărindu-se cu argint;

16 nu se cîntăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir.

17 Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales.

18 Mărgeanul şi cristalul nu sînt nimic pe lîngă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele.

19 Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.

20 De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii?

21 Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului.

22 Adîncul şi moartea zic: ,Noi am auzit vorbindu-se de ea.`

23 Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa.

24 Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zăreşte totul subt ceruri.

25 Cînd a rînduit greutatea vîntului, şi cînd a hotărît măsura apelor,

26 cînd a dat legi ploii, şi cînd a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,

27 atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat -o, i -a pus temeliile şi a pus -o la încercare.

28 Apoi a zis omului: ,Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.`

1 Há lugares de onde se tira a prata, lugares onde o ouro é apurado;

2 o ferro é extraído do solo, o cobre é extraído de uma pedra fundida.

3 Foi posto um fim às trevas, escavaram-se as últimas profundidades da rocha obscura e sombria.

4 Longe dos lugares habitados {o mineiro} abre galerias que são ignoradas pelos pés dos transeuntes; suspenso, vacila longe dos humanos.

5 A terra, que produz o pão, é sacudida em suas entranhas como se fosse pelo fogo.

6 As rochas encerram a safira, assim como o pó do ouro.

7 A águia não conhece a vereda, o olho do abutre não a viu;

8 os altivos animais não a pisaram, o leão não passou por ela.

9 O homem põe a mão no sílex, derruba as montanhas pela base;

10 fura galerias nos rochedos, o olho pode ver nelas todos os tesouros.

11 Explora as nascentes dos rios, e põe a descoberto o que estava escondido.

12 Mas a sabedoria, de onde sai ela? Onde está o jazigo da inteligência?

13 O homem ignora o caminho dela, ninguém a encontra na terra dos vivos.

14 O abismo diz: Ela não está em mim. Não está comigo, diz o mar.

15 Não pode ser adquirida com ouro maciço, não pode ser comprada a peso de prata.

16 Não pode ser posta em balança com o ouro de Ofir, com o ônix precioso ou a safira.

17 Não pode ser comparada nem ao ouro nem ao vidro, ninguém a troca por vaso de ouro fino.

18 Quanto ao coral e ao cristal, nem se fala, a sabedoria vale mais do que as pérolas.

19 Não pode ser igualada ao topázio da Etiópia, não pode ser equiparada ao mais puro ouro.

20 De onde vem, pois, a sabedoria? Onde está o jazigo da inteligência?

21 Um véu a oculta de todos os viventes, até das aves do céu ela se esconde.

22 Dizem o inferno e a morte: Apenas ouvimos falar dela.

23 Deus conhece o caminho para encontrá-la, é ele quem sabe o seu lugar,

24 porque ele vê até os confins da terra, e enxerga tudo o que há debaixo do céu.

25 Quando ele se ocupava em pesar os ventos, e em regular a medida das águas,

26 quando fixava as leis da chuva, e traçava uma rota aos relâmpagos,

27 então a viu e a descreveu, penetrou-a e escrutou-a.

28 Depois disse ao homem: O temor do Senhor, eis a sabedoria; fugir do mal, eis a inteligência.