1 Nā, ka titiro pū a Pāora ki te rūnanga, ka mea, "E ōku tuākana, tika tonu ki tōku mahara tāku whakahaere i te aroaro o te Atua, ā taea noatia tēnei rā." 2 Nā, ka mea a Anania tohunga nui ki te hunga e tū ana i tōna taha, kia pākia tōna māngai. 3 Anō rā, ko Pāora ki a ia, "Tēnei ake ka papaki te Atua i a koe, e te pakitara kua oti te pani ki te paru mā! Ā, ka noho mai koe hei whakawā i ahau i tā te ture i whakatakoto ai, me te whakahau anō kia pākia ahau, e hē nei tēnā ki te ture?"
4 Nā, ka mea te hunga e tū tata ana, "E whakamanumanu ana koe ki te tohunga nui a te Atua?"
5 Anō rā ko Pāora, "Kīhai ahau i mātau, e ōku tuākana, ko ia te tohunga nui; kua oti hoki te tuhituhi, ‘Aua e kōrerotia kinotia te rangatira o tōu iwi.’ "
6 Ā, nō ka kite a Pāora nō ngā Haruki ētahi, ko ētahi nō ngā Parihi, ka karanga ia i roto i te rūnanga, "E ōku tuākana, he Parihi ahau, he tama nā ngā Parihi. Ko te aranga o te hunga mate e tūmanakohia nei te mea e whakawākia nei ahau."
7 Ā, nō tāna kōrerotanga i tēnei, ka tohetohe ngā Parihi rātou ko ngā Haruki; ka wahirua hoki te huihui. 8 E mea ana hoki ngā Haruki, kāhore he aranga, kāhore he anahera, he wairua rānei; ko ngā Parihi ia e whakaae ana ki aua mea e rua. 9 Ā, ka nui te ngangare; ka whakatika ētahi o ngā karaipi o tō ngā Parihi taha, ka totohe, ka mea, "Kāhore anō i mau i a mātou te hē o tēnei tangata. Tēnā, ka pēhea, mehemea kua kōrero tētahi wairua ki a ia, tētahi anahera rānei?"
10 Ā, nō ka nui te ngangau, ka mataku te rangatira mano kei motumotuhia a Pāora e rātou, nā, ungā ana e ia ngā hōia kia heke atu, ki te tango mai i a ia i roto i a rātou, kia ārahina hoki ki te pā.
11 Ā, i taua pō ka tū te Ariki ki tōna taha, ka mea, "Kia māia! Kia pēnā i a koe i whakaatu nā mōku i Hiruhārama, tāu whakaatu hoki ki Rōma."
Te Whakangārahu ki a Pāora
12 Ao ake te rā, ka huihui ētahi o ngā Hūrai, ka maka oati ki a rātou anō, ka mea, kia kaua rātou e kai, kia kaua e inu, kia whakamatea rā anō e rātou a Pāora. 13 Ā, e whā tekau ngahoro ngā tāngata nāna tēnei oatitanga. 14 Nā, ka haere rātou ki ngā tohunga nui rātou ko ngā kaumātua, ka mea, "Kua oati mātou i tētahi oati nui, kia kaua e pā kai, kia mate rā anō a Pāora i a mātou. 15 Nā, mā koutou tahi ko te rūnanga e kī atu ki te rangatira mano kia ārahina iho ia ki a koutou āpōpō, me te mea nei e mea ana koutou kia āta mōhiotia te take ki a ia. Ko mātou ia, i te mea kīanō ia i tata noa, ka noho rite ki te whakamate i a ia."
16 Otirā, ka rongo te tama a te tuahine o Pāora ki tō rātou whakaaro whakapapa, ka haere ia, ka tomo ki te pā, ka kōrero ki a Pāora.
17 Kātahi, ka karanga a Pāora ki tētahi keneturio, ka mea, "Ārahina atu te tamaiti nei ki te rangatira mano; he kōrero hoki tāna ki a ia." 18 Nā, ka mau ia ki a ia, ka ārahi i a ia ki te rangatira mano, ka mea, "I karanga te herehere, a Pāora, i ahau, i mea kia ārahina mai tēnei tamaiti ki a koe, he kōrero hoki tāna ki a koe."
19 Nā, ka mau te rangatira mano ki tōna ringa, ka haere ki tahaki, ka ui atu, "He aha tāu mea hei kōrero ki ahau?"
20 Anō rā ko tērā, "Kua whakatakoto whakaaro ngā Hūrai kia mea ki a koe kia ārahina iho a Pāora āpōpō ki te rūnanga, ānō e āta uia anō e koe tētahi atu mea mōna. 21 Nā, aua koe e rongo ki a rātou; e whā hoki tekau ngahoro tāngata o rātou e whanga ana ki a ia. Kua puaki tā rātou oati, kia kaua e kai, kia kaua e inu, kia mate rā anō ia i a rātou. Nā, kua rite tēnei rātou, e tatari ana ki te kupu whakaae i a koe."
22 Kātahi, ka tukua atu taua tamaiti e te rangatira mano, ka mea ia, "Kaua e kōrerotia ki tētahi tāu whakaaturanga mai i ēnei mea ki ahau."
Te Mauranga i a Pāora ki a Pirika te Kāwana
23 Nā, tokorua ngā keneturio i karangatia e ia; i mea ia, "Kia rite mai ētahi hōia kia rua rau hei haere ki Hiharia, me ētahi hōia eke hōiho kia whitu tekau, me tētahi hunga mau mātia kia rua rau, i te toru o ngā hāora o te pō. 24 Ā, ka whakahau ia ki a rāua, kia whakaritea mai he kararehe, hei whakanohoanga iho mō Pāora ki runga, kia kawea oratia ai ia ki a Pirika, ki te kāwana."
25 Ā, i tuhituhia e ia he pukapuka, ka pēnei:
26 "Nā Karauria Raihia ki a Pirika, ki te kāwana pai rawa: Tēnā koe.
27 "I hopukia tēnei tangata e ngā Hūrai, ā, i a ia ka tata te whakamatea e rātou, ka puta atu ahau me ngā hōia, ā, tangohia mai ana ia; i rongo hoki ahau nō Rōma ia. 28 I mea anō ahau kia rongo i te take i whakawākia ai ia e rātou, ā ārahina ana ia e ahau ki tō rātou rūnanga. 29 Nā, ka kite ahau he kupu tautohe nō tō rātou ture i whakawākia ai ia, kāhore hoki ōna hē i tika ai te mate, te here rānei. 30 Ā, nō te whakaaturanga mai ki ahau, kei te whakapapatia he mate mō te tangata nei, tonoa tonutia ia e ahau ki a koe, i mea hoki ahau ki ōna kaiwhakapae, kia kōrerotia ki a koe ngā mea mōna."
31 Nā, ka mau ngā hōia ki a Pāora, ka pērā me te mea i kōrerotia ki a rātou, ā, ārahina ana ia i te pō ki Anatipatari. 32 Ao ake te rā ka tukua atu ngā tāngata eke hōiho hei hoa haere mōna, ā, hoki ana rātou ki te pā. 33 Ā, nō te taenga o ērā ki Hiharia, ka hoatu te pukapuka ki te kāwana, ā, whakatūria ana a Pāora ki tōna aroaro. 34 Ā, nō te tirohanga iho o te kāwana, ka ui, nō tēhea kāwanatanga ia; ā, i tōna rongonga nō Kirikia ia, 35 ka mea ia, "Ka whakarongo ahau ki a koe, ina tae mai anō hoki ōu kaiwhakapae." Ā, i whakahau ia, kia tiakina ia i roto i te whare whakawā o Herora.
1 Paul, les regards fixés sur le sanhédrin, dit: Hommes frères, Ac 24:16.c’est en toute bonne conscience que je me suis conduit jusqu’à ce jour devant Dieu… 2 1 R 22:24.Jé 20:2.Jn 18:22.Le souverain sacrificateur Ananias ordonna à ceux qui étaient près de lui de le frapper sur la bouche. 3 Alors Paul lui dit: Dieu te frappera, muraille blanchie! De 17:9.Tu es assis pour me juger selon la loi, et tu violes la loi en ordonnant qu’on me frappe! 4 Ceux qui étaient près de lui dirent: Tu insultes le souverain sacrificateur de Dieu! 5 Et Paul dit: Je ne savais pas, frères, que ce fût le souverain sacrificateur; car il est écrit: Ex 22:28.Tu ne parleras pas mal du chef de ton peuple. 6 Paul, sachant qu’une partie de l’assemblée était composée de sadducéens et l’autre de pharisiens, s’écria dans le sanhédrin: Hommes frères, Ac 24:21;26:6.Ph 3:5.je suis pharisien, fils de pharisiens; c’est à cause de l’espérance et de la résurrection des morts que je suis mis en jugement. 7 Quand il eut dit cela, il s’éleva une discussion entre les pharisiens et les sadducéens, et l’assemblée se divisa. 8 Mt 22:23.Mc 12:18.Lu 20:27.Car les sadducéens disent qu’il n’y a point de résurrection, et qu’il n’existe ni ange ni esprit, tandis que les pharisiens affirment les deux choses. 9 Il y eut une grande clameur, et quelques scribes du parti des pharisiens, s’étant levés, engagèrent un vif débat, et dirent: Ac 25:25;26:31.Nous ne trouvons aucun mal en cet homme; peut-être un esprit ou un ange lui a-t-il parlé. 10 Comme la discorde allait croissant, le tribun craignant que Paul ne fût mis en pièces par ces gens, fit descendre les soldats pour l’enlever du milieu d’eux et le conduire à la forteresse. 11 Ac 18:9.La nuit suivante, le Seigneur apparut à Paul, et dit: Prends courage; car, de même que tu as rendu témoignage de moi dans Jérusalem, il faut aussi que tu rendes témoignage dans Rome.
Complot des Juifs contre Paul. Ordre de le conduire à Césarée
12 Ac 23:21,29,30.Quand le jour fut venu, les Juifs formèrent un complot, et firent des imprécations contre eux-mêmes, en disant qu’ils s’abstiendraient de manger et de boire jusqu’à ce qu’ils eussent tué Paul. 13 Ceux qui formèrent ce complot étaient plus de quarante, 14 et ils allèrent trouver les principaux sacrificateurs et les anciens, auxquels ils dirent: Nous nous sommes engagés, avec des imprécations contre nous-mêmes, à ne rien manger jusqu’à ce que nous ayons tué Paul. 15 Vous donc, maintenant, adressez-vous avec le sanhédrin au tribun, pour qu’il l’amène devant vous, comme si vous vouliez examiner sa cause plus exactement; et nous, avant qu’il approche, nous sommes prêts à le tuer. 16 Le fils de la sœur de Paul, ayant eu connaissance du guet-apens, alla dans la forteresse en informer Paul. 17 Paul appela l’un des centeniers, et dit: Mène ce jeune homme vers le tribun, car il a quelque chose à lui rapporter. 18 Le centenier prit le jeune homme avec lui, le conduisit vers le tribun, et dit: Le prisonnier Paul m’a appelé, et il m’a prié de t’amener ce jeune homme, qui a quelque chose à te dire. 19 Le tribun, prenant le jeune homme par la main, et se retirant à l’écart, lui demanda: Qu’as-tu à m’annoncer? 20 Il répondit: Les Juifs sont Ac 23:12.convenus de te prier d’amener Paul demain devant le sanhédrin, comme si tu devais t’enquérir de lui plus exactement. 21 Ne les écoute pas, car plus de quarante d’entre eux lui dressent un guet-apens, et se sont engagés, avec des imprécations contre eux-mêmes, à ne rien manger ni boire jusqu’à ce qu’ils l’aient tué; maintenant ils sont prêts, et n’attendent que ton consentement. 22 Le tribun renvoya le jeune homme, après lui avoir recommandé de ne parler à personne de ce rapport qu’il lui avait fait. 23 Ensuite il appela deux des centeniers, et dit: Tenez prêts, dès la troisième heure de la nuit, deux cents soldats, soixante-dix cavaliers et deux cents archers, pour aller jusqu’à Césarée. 24 Qu’il y ait aussi des montures pour Paul, afin qu’on le mène sain et sauf au gouverneur Félix. 25 Il écrivit une lettre ainsi conçue: 26 Claude Lysias au très excellent gouverneur Félix, salut! 27 Ac 21:33.Cet homme, dont les Juifs s’étaient saisis, allait être tué par eux, lorsque je survins avec des soldats et le leur enlevai, ayant appris qu’il était Romain. 28 Voulant connaître le motif pour lequel ils l’accusaient, je l’amenai devant leur sanhédrin. 29 J’ai trouvé qu’il était accusé au sujet de questions relatives à leur loi, mais qu’il n’avait commis aucun crime qui mérite la mort ou la prison. 30 Informé que les Juifs lui dressaient des embûches, je te l’ai aussitôt envoyé, en faisant savoir à ses accusateurs qu’ils eussent à s’adresser eux-mêmes à toi. Adieu. 31 Les soldats, selon l’ordre qu’ils avaient reçu, prirent Paul, et le conduisirent pendant la nuit jusqu’à Antipatris. 32 Le lendemain, laissant les cavaliers poursuivre la route avec lui, ils retournèrent à la forteresse. 33 Arrivés à Césarée, les cavaliers remirent la lettre au gouverneur, et lui présentèrent Paul. 34 Le gouverneur, après avoir lu la lettre, demanda de quelle province était Paul. Ayant appris qu’il était de la Cilicie: 35 Je t’entendrai, dit-il, quand tes accusateurs seront venus. Et il ordonna qu’on le gardât dans le prétoire d’Hérode.