1 Veisuunjohtajalle; Daavidin virsi. Jumala, minun ylistykseni, älä ole vaiti.2 Sillä he ovat avanneet minua vastaan jumalattoman ja petollisen suun, he puhuttelevat minua valheen kielellä.3 Vihan sanoilla he ovat minut piirittäneet, ja syyttä he sotivat minua vastaan.4 Rakkauteni palkaksi he minua vainoavat, mutta minä ainoastaan rukoilen.5 He kostavat minulle hyvän pahalla ja rakkauteni vihalla.6 Aseta jumalaton mies häntä vastaan, ja seisokoon syyttäjä hänen oikealla puolellansa.7 Oikeuden edessä hän joutukoon syyhyn, ja hänen rukouksensa tulkoon synniksi.8 Hänen päivänsä olkoot harvat, ottakoon toinen hänen kaitsijatoimensa.9 Tulkoot hänen lapsensa orvoiksi ja hänen vaimonsa leskeksi.10 Kierrelkööt hänen lapsensa alati kerjäten, anelkoot kaukana kotinsa raunioilta.11 Anastakoon koronkiskuri kaiken hänen omansa, ja riistäkööt vieraat hänen vaivannäkönsä.12 Älköön kukaan osoittako hänelle laupeutta, älköönkä kukaan armahtako hänen orpojansa.13 Hänen jälkeläisensä hävitkööt sukupuuttoon, pyyhittäköön heidän nimensä pois toisessa polvessa.14 Hänen isiensä rikkomukset pysykööt Herran muistossa, älköönkä hänen äitinsä syntiä pyyhittäkö pois.15 Olkoot ne Herran edessä alati, ja hävittäköön hän heidän muistonsa maan päältä.16 Sillä se mies ei ajatellutkaan tehdä laupeutta, vaan vainosi kurjaa ja köyhää ja sydämen tuskassa olevaa, tappaaksensa hänet.17 Hän rakasti kirousta, ja se kohtasi häntä; hän ei huolinut siunauksesta, ja se väistyi hänestä kauas.18 Hän puki kirouksen yllensä niinkuin vaatteensa, ja se meni hänen sisuksiinsa niinkuin vesi ja hänen luihinsa niinkuin öljy.19 Se olkoon hänellä viittana, johon hän verhoutuu, ja vyönä, johon hän aina vyöttäytyy.20 Tämä olkoon Herralta minun vainoojaini palkka ja niiden, jotka puhuvat pahaa minua vastaan.21 Mutta sinä, Herra, Herra, auta minua nimesi tähden, sillä sinun armosi on hyvä, pelasta minut.22 Sillä minä olen kurja ja köyhä, ja sydämeni on haavoitettu minun rinnassani.23 Minä katoan pois kuin pitenevä varjo, minut pudistetaan pois kuin heinäsirkka.24 Polveni horjuvat paastoamisesta, ja minun ruumiini on laihtunut lihattomaksi.25 Ja minä olen joutunut heidän herjattavakseen, minut nähdessään he nyökyttävät päätänsä.26 Auta minua, Herra, minun Jumalani, pelasta minut armosi jälkeen;27 ja he saakoot tuta, että tämä on sinun kätesi, että sinä, Herra, sen teit.28 Jos he kiroavat, siunaa sinä, jos he nousevat, joutukoot häpeään, mutta palvelijasi saakoon iloita.29 Olkoon häväistys minun vainoojaini pukuna, ja verhotkoon heitä heidän häpeänsä niinkuin viitta.30 Minä suullani kiitän suuresti Herraa, ja monien keskellä minä ylistän häntä.31 Sillä hän seisoo köyhän oikealla puolella pelastaakseen hänet niistä, jotka hänet tuomitsevat.

1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!2 Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,3 mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.4 Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune.5 Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.6 Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui!7 Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!8 Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul!9 Să -i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!10 Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată!11 Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui!12 Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui!13 Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor!14 Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!15 Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt,16 pentrucă nu şi -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!17 Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el!18 Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!19 Deaceea, să -i slujească de veşmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!20 Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!21 Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!22 Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu.23 Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă.24 Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune.25 Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap.26 Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!27 Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!28 Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.29 Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!30 Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;31 căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osîndesc.