1 Daavidin laulu. Varjele minua, Jumala, sillä sinuun minä turvaan.4 Monta tuskaa on niillä, jotka ottavat vieraan jumalan; minä en uhraa niille verta juomauhriksi enkä päästä huulilleni niiden nimiä.5 Herra on minun pelto-ja malja-osani; sinä hoidat minun arpani.6 Arpa lankesi minulle ihanasta maasta, ja kaunis on minun perintöosani.7 Minä kiitän Herraa, joka on minua neuvonut; yölläkin minua siihen sisimpäni kehoittaa.8 Minä pidän Herran aina edessäni; kun hän on minun oikealla puolellani, en minä horju.9 Sentähden minun sydämeni iloitsee ja sieluni riemuitsee, ja myös minun ruumiini asuu turvassa.10 Sillä sinä et hylkää minun sieluani tuonelaan etkä anna hurskaasi nähdä kuolemaa.11 Sinä neuvot minulle elämän tien; ylenpalttisesti on iloa sinun kasvojesi edessä, ihanuutta sinun oikeassa kädessäsi iankaikkisesti.

1 (O cîntare a lui David.) Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.2 Eu zic Domnului: ,,Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!``3 Sfinţii, cari sînt în ţară, oamenii evlavioşi, sînt toată plăcerea mea.4 Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n'aduc jertfele lor de sînge, şi nu pun numele lor pe buzele mele.5 Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu.6 O moştenire plăcută mi -a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi -a fost dată.7 Eu binecuvintez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci pînă şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.8 Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: cînd este El la dreapta mea, nu mă clatin.9 De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.10 Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.11 Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sînt bucurii nespuse, şi desfătări vecinice în dreapta Ta.