1 And it came to pass after the death of Saul, when David was returned from the slaughter of the Amalekites, and David had abode two days in Ziklag; 2 it came to pass on the third day, that, behold, a man came out of the camp from Saul, with his clothes rent, and earth upon his head: and so it was, when he came to David, that he fell to the earth, and did obeisance. 3 And David said unto him, From whence comest thou? And he said unto him, Out of the camp of Israel am I escaped. 4 And David said unto him, How went the matter? I pray thee, tell me. And he answered, The people are fled from the battle, and many of the people also are fallen and dead; and Saul and Jonathan his son are dead also. 5 And David said unto the young man that told him, How knowest thou that Saul and Jonathan his son are dead? 6 And the young man that told him said, As I happened by chance upon mount Gilboa, behold, Saul was leaning upon his spear; and, lo, the chariots and the horsemen followed hard after him. 7 And when he looked behind him, he saw me, and called unto me. And I answered, Here am I. 8 And he said unto me, Who art thou? And I answered him, I am an Amalekite. 9 And he said unto me, Stand, I pray thee, beside me, and slay me; for anguish hath taken hold of me, because my life is yet whole in me. 10 So I stood beside him, and slew him, because I was sure that he could not live after that he was fallen: and I took the crown that was upon his head, and the bracelet that was on his arm, and have brought them hither unto my lord.
11 Then David took hold on his clothes, and rent them; and likewise all the men that were with him: 12 and they mourned, and wept, and fasted until even, for Saul, and for Jonathan his son, and for the people of Jehovah, and for the house of Israel; because they were fallen by the sword. 13 And David said unto the young man that told him, Whence art thou? And he answered, I am the son of a sojourner, an Amalekite. 14 And David said unto him, How wast thou not afraid to put forth thy hand to destroy Jehovah’s anointed? 15 And David called one of the young men, and said, Go near, and fall upon him. And he smote him, so that he died. 16 And David said unto him, Thy blood be upon thy head; for thy mouth hath testified against thee, saying, I have slain Jehovah’s anointed.
17 And David lamented with this lamentation over Saul and over Jonathan his son 18 (and he bade them teach the children of Judah the song of the bow: behold, it is written in the book of Jashar):
19 Thy glory, O Israel, is slain upon thy high places!
How are the mighty fallen!
20 Tell it not in Gath,
Publish it not in the streets of Ashkelon;
Lest the daughters of the Philistines rejoice,
Lest the daughters of the uncircumcised triumph.
21 Ye mountains of Gilboa,
Let there be no dew nor rain upon you, neither fields of offerings:
For there the shield of the mighty was vilely cast away,
The shield of Saul, not anointed with oil.
22 From the blood of the slain, from the fat of the mighty,
The bow of Jonathan turned not back,
And the sword of Saul returned not empty.
23 Saul and Jonathan were lovely and pleasant in their lives,
And in their death they were not divided:
They were swifter than eagles,
They were stronger than lions.
24 Ye daughters of Israel, weep over Saul,
Who clothed you in scarlet delicately,
Who put ornaments of gold upon your apparel.
25 How are the mighty fallen in the midst of the battle!
Jonathan is slain upon thy high places.
26 I am distressed for thee, my brother Jonathan:
Very pleasant hast thou been unto me:
Thy love to me was wonderful,
Passing the love of women.
27 How are the mighty fallen,
And the weapons of war perished!
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
1 După moartea lui Saul, David, după ce bătuse1 Sam. 30:17. pe amaleciți, se întorsese1 Sam. 30:26. de două zile la Țiclag. 2 A treia zi, a venit un omCap. 4:10. din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate1 Sam. 4:12. și cu capul presărat cu țărână. Când a ajuns în fața lui David, s-a aruncat cu fața la pământ și s-a închinat. 3 David i-a zis: „De unde vii?" Și el i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israel." 4 David i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat?" Și el a răspuns: „Poporul a fugit de pe câmpul de bătaie și un mare număr de oameni au căzut și au pierit; chiar și Saul și fiul său Ionatan au murit." 5 David a zis tânărului care-i aducea aceste vești: „De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?" 6 Și tânărul care-i aducea aceste vești a răspuns: „Am venit din întâmplare pe muntele Ghilboa1 Sam. 31:1. și Saul1 Sam. 31:2-4. stătea rezemat în sulița lui, și carele și călăreții erau aproape să-l ajungă. 7 Întorcându-se, m-a văzut și m-a chemat. Eu am zis: ‘Iată-mă!’ 8 Și el mi-a zis: ‘Cine ești?’ I-am răspuns: ‘Eu sunt amalecit.’ 9 Și a zis: ‘Apropie-te dar și omoară-mă, căci m-a apucat amețeala, măcar că sunt încă plin de viață.’ 10 M-am apropiat de el și l-am omorâtJud. 9:54., știind bine că n-avea să mai rămână cu viață în urma înfrângerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui și brățara pe care o avea la braț și le-am adus aici, domnului meu." 11 David și-a apucat hainele și le-a sfâșiatCap. 3:31;13:31. și toți oamenii care erau lângă el au făcut același lucru. 12 Au jelit, au plâns și au postit până seara de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiați cu sabia. 13 David a zis tânărului care-i adusese aceste vești: „De unde ești?" Și el a răspuns: „Sunt fiul unui străin, al unui amalecit." 14 David i-a zis: „CumNum. 12:8. nu ți-a fost frică1 Sam. 31:4. să pui mâna1 Sam. 24:6;26:9.Ps. 105:15. pe unsul Domnului și să-l omori?" 15 Și DavidCap. 4:10,12. a chemat pe unul din oamenii lui și a zis: „Apropie-te și omoară-l!" Omul acela a lovit pe amalecit, care a murit. 16 Și David i-a zis: „Sângele1 Sam. 26:9.1 Împ. 2:32,33,37. tău să cadă asupra capului tău, căci guraVers. 10.Luca 19:22. ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: ‘Am omorât pe unsul Domnului!’"
17 Iată cântarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul și fiul său Ionatan 18 și pe care a poruncit s-o învețe copiii lui Iuda. Este numită Cântarea Arcului și se află scrisă în CarteaIos. 10:13.Dreptului.
19 „Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale!
CumVers. 27. au căzut vitejii!
20 Nu1 Sam. 31:9.Mica 1:10.Jud. 16:23. spuneți lucrul acesta în Gat, nu răspândiți vestea aceasta în ulițele Ascalonului,
ca să nu se bucure feteleExod 15:20.Jud. 11:34.1 Sam. 18:6. filistenilor,
ca să nu se laude fetelor celor netăiați1 Sam. 31:4. împrejur.
21 Munți1 Sam. 31:1. din Ghilboa! Nici rouăJud. 5:23.Iov 3:3,4.Ier. 20:14., nici ploaie să nu cadă pe voi!
Să nu fie pe voi nici câmpii care să dea pârgă pentru darurile de mâncare!
Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor,
scutul lui Saul, ca și când n-ar fi fost uns1 Sam. 10:1. cu untdelemn.
22 De la sângele celor răniți,
de la grăsimea celor mai voinici,
arcul1 Sam. 18:4. lui Ionatan nu dădea înapoi niciodată
și sabia lui Saul nu se învârtea niciodată în vânt.
23 Saul și Ionatan, care s-au plăcut și s-au iubit în timpul vieții lor,
n-au fost despărțiți nici la moarte;
erau mai ușori decât vulturii,
mai tariJud. 14:18. decât leii.
24 Fiicele lui Israel, plângeți pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu și alte podoabe,
care vă punea găteli de aur pe hainele voastre!
25 Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!
Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!
26 Mă doare după tine, frate Ionatane!
Tu erai plăcerea mea;
dragostea ta pentru mine era minunată,
mai presus de dragostea1 Sam. 18:1,3;19:2;20:17,41;23:16. femeiască.
27 CumVers. 19. au căzut vitejii! Cum li s-au pierdut armele!"
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)
/images/a/qHG3xNP8jqR-HqIiucz0L)