Jeremjáš 14

1 Slovo, kteréž se stalo k Jeremiášovi o suchu. 2 Kvíliti bude země Judská, a brány její zemdlejí, smutek ponesou na zemi, a naříkání Jeruzaléma vzejde. 3 Také nejznamenitější z nich rozsílati budou i nejšpatnější své pro vodu. Přijdouce k čisternám, a nenaleznouce vody, navrátí se s nádobami svými prázdnými, hanbíce a stydíce se; protož přikryjí hlavu svou. 4 I oráči stydíce se, přikryjí hlavu svou příčinou země vyprahlé, proto že deště nebude na zemi. 5 Anobrž i laň na poli, což porodí, opustí; nebo mladistvé trávy nebude. 6 A divocí oslové stojíce na vysokých místech, hltati budou vítr jako draci; přehledí se oči jejich, nebo nebude žádné trávy. 7 Ó Hospodine, poněvadž nepravosti naše svědčí proti nám, slituj se pro jméno své. Nebo mnohá jsou odvrácení naše, toběť jsme zhřešili. 8 Ó naděje Izraelova, vysvoboditeli jeho v čas ssoužení, proč býti máš jako příchozí v této zemi, a jako pocestný stavující se na noclehu? 9 Proč se ukazuješ jako muž ustalý, jako silný, kterýž nemůže vysvoboditi? Všaks ty u prostřed nás, Hospodine, a jméno tvé nad námi vzýváno jest; neopouštějž nás. 10 Takto praví Hospodin o lidu tomto: Tak milují toulky, noh svých nezdržují, až Hospodin nemá v nich líbosti, a nyní zpomíná nepravost jejich, a navštěvuje hříchy jejich. 11 Potom řekl ke mně Hospodin: Nemodl se za lid tento k dobrému. 12 Když se postiti budou, já nikoli nevyslyším volání jejich, a když obětovati budou obět zápalnou a suchou, já nikoli neoblíbím sobě těch věcí, ale mečem a hladem a morem já do konce zhubím je. 13 Tedy řekl jsem: Ach, Panovníče Hospodine, aj, tito proroci říkají jim: Neuzříte meče, a hlad nepřijde na vás, ale pokoj pravý dám vám na místě tomto. 14 I řekl Hospodin ke mně: Lež prorokují ti proroci ve jménu mém. Neposlalť jsem jich, aniž jsem přikázal jim, anobrž aniž jsem mluvil k nim. Vidění lživé a hádání, a marné věci i lest srdce svého oni prorokují vám. 15 Protož takto praví Hospodin o prorocích, kteříž prorokují ve jménu mém, ješto jsem já jich neposlal, a kteříž říkají: Meče ani hladu nebude v zemi této: Mečem a hladem i ti sami proroci zhynou. 16 Lid pak ten, jemuž oni prorokují, rozmetán bude po ulicích Jeruzalémských hladem a mečem, aniž bude, kdo by je pochovával, je, manželky jejich, a syny jejich, a dcery jejich. Tak vyleji na ně nešlechetnost jejich. 17 Protož rciž jim slovo toto: Z očí mých tekou slzy dnem i nocí bez přestání; nebo potřína bude velmi velice panna dcera lidu mého ranou náramně bolestnou. 18 Vyjdu-li na pole, aj, tam zbití mečem; pakli vejdu do města, aj, tam nemocní hladem. Nebo jakož prorok tak kněz obcházejíce, kupčí zemí, a lidé toho neznají. 19 Zdaliž do konce zamítáš Judu? Zdali Sion oškliví sobě duše tvá? Proč nás biješ, tak abychom již nebyli uzdraveni? Èekáme-li pokoje, a aj, nic dobrého pakli času uzdravení, a aj, hrůza. 20 Poznávámeť, Hospodine, bezbožnost svou i nepravost otců svých, že jsme hřešili proti tobě. 21 Nezamítejž pro jméno své, nezlehčuj stolice slávy své; rozpomeň se, neruš smlouvy své s námi. 22 Zdaliž jsou mezi marnostmi pohanskými ti, kteříž by déšť dávali? A zdaliž nebesa dávají přívaly? Zdaliž ty nejsi sám, Hospodine, Bůh náš? Protož na tebeť očekáváme, nebo ty působíš všecko to.

1 Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei: 2 „Iuda jelește, cetățile*Is. 3:26. lui sunt pustiite, triste, posomorâte*Cap. 8:21. și strigătele Ierusalimului se*1 Sam. 5:12. înalță. 3 Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, când se duc la fântâni, nu găsesc apă și se întorc cu vasele goale: rușinați*Ps. 40:14. și roșiți, își*2 Sam. 15:30. acoperă capul. 4 Pământul crapă, pentru că nu cade ploaie în țară, și plugarii, înșelați în nădejdea lor, își acoperă capul. 5 Chiar și cerboaica de pe câmp naște și își părăsește puii, pentru că nu găsește verdeață. 6 Măgarii sălbatici*Cap. 2:24. stau pe locuri înalte și pleșuve, trăgând aer ca niște șerpi; li se topesc ochii, pentru că nu este iarbă." 7 Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru*Ps. 25:11. Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sunt multe, am păcătuit împotriva Ta. 8 Tu, care ești nădejdea*Cap. 17:13. lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie, pentru ce să fii ca un străin în țară, ca un călător care intră doar să petreacă noaptea în ea? 9 De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz care*Is. 59:1. nu ne poate ajuta? Și totuși Tu ești în mijlocul*Exod 29:45,46.Lev. 26:11,12. nostru, Doamne, și Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi! 10 Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place*Cap. 2:23-25. să alerge încoace și încolo. Nu-și cruță picioarele, de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum Își aduce*Osea 8:13;9:9. aminte de nelegiuirile lor și le pedepsește păcatele!" 11 Și Domnul mi-a zis: „Nu mijloci*Exod 32:10. Cap. 7:16; 11:14. pentru poporul acesta! 12 Căci, chiar dacă vor*Prov. 1:28.Is. 1:15;58:3. Cap. 11:11.Ezec. 8:18.Mica 3:4.Zah. 7:13. posti, tot nu le voi asculta rugăciunile și chiar dacă vor aduce*Cap. 6:20;7:21,22. arderi-de-tot și jertfe de mâncare, nu le voi primi, ci vreau să-i nimicesc*Cap. 9:16. cu sabia, cu foametea și cu ciuma." 13 Eu am*Cap. 4:10. răspuns: „Ah, Doamne Dumnezeule! Iată că prorocii lor le zic: ‘Nu veți vedea sabie și nu veți avea foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.’" 14 Dar Domnul mi-a răspuns: „Prorocii lor prorocesc*Cap. 27:10. minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am*Cap. 23:21;27:15;29:8,9. trimis, nu le-am dat poruncă și nu le-am vorbit, ci ei vă prorocesc niște vedenii mincinoase, prorociri deșarte, înșelătorii și închipuiri scoase din inima lor. 15 De aceea așa vorbește Domnul despre prorocii care, măcar că nu i-am trimis Eu, prorocesc totuși în Numele Meu și*Cap. 5:12,13. zic: ‘Nu va fi nici sabie, nici foamete în țara aceasta’: ‘Prorocii aceștia vor pieri uciși de sabie și de foamete! 16 Iar aceia cărora le prorocesc ei vor fi întinși pe ulițele Ierusalimului de foamete și sabie; nu va avea cine să-i îngroape*Ps. 79:3., nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.’ 17 Spune-le lucrul acesta: ‘Îmi varsă lacrimi*Cap. 9:1;13:17.Plâng. 1:16;2:18. ochii zi și noapte și nu se opresc. Căci fecioara*Cap. 8:21., fiica poporului meu, este greu lovită cu o rană foarte usturătoare. 18 Dacă ies la câmp*Ezec. 7:15., dau peste oameni străpunși de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste niște ființe sleite de foamete; chiar și prorocul și preotul cutreieră țara, fără să știe unde merg.’" 19 Ai lepădat*Plâng. 5:22. Tu de tot pe Iuda și a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne lovești așa, că*Cap. 15:18. nu mai este nicio vindecare pentru noi? Trăgeam*Cap. 8:15. nădejde de pace, și nu vine nimic bun; așteptam o vreme de vindecare, și nu-i decât groază! 20 Doamne, ne recunoaștem răutatea noastră și nelegiuirea părinților noștri, căci am păcătuit*Ps. 106:6.Dan. 9:8. împotriva Ta. 21 Pentru Numele Tău, nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita*Ps. 74:2,20;106:45., nu rupe legământul Tău cu noi! 22 Este*Zah. 10:1,2. oare printre idolii*Deut. 32:21. neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai*Ps. 135:7;147:8.Is. 30:23. Cap. 5:24;10:13. Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!