Jeremjáš 9

1 Ó kdo mi to dá, aby hlava má byla vodou, a oči mé pramenem slzí, abych dnem i nocí oplakati mohl zmordovaných dcerky lidu svého. 2 Ó kdo mne postaví na poušti v hospodě pocestných, abych opustil lid svůj, a odešel od nich; nebo všickni jsou cizoložníci, zběř zpronevěřilých, 3 A natahují jazyka svého ke lži jako lučiště své. Zmocnili se na zemi, ale ne k pravdě; nebo ze zlého ve zlé jdou, a mne neznají, praví Hospodin. 4 Každý střez se bližního svého, a ne každému bratru se dověřuj; nebo každý bratr hledí všelijak podtrhnouti, a každý bližní jako utrhač chodí. 5 A jeden každý bližního svého oklamává, a pravdy nemluví; učí jazyk svůj mluviti lež, neprávě činíce, ustávají. 6 Tvůj byt jest u prostřed lidu přelstivého; pro lest nechtějí mne poznati, dí Hospodin. 7 Z té příčiny takto praví Hospodin zástupů: Aj, já přeháněje, pruboval jsem je. Jakž tedy již naložiti mám s dcerou lidu svého? 8 Střela zabíjející jest jazyk jejich, lest mluví. Ústy svými pokojně s bližním svým mluví, ale v srdci svém skládá úklady své. 9 Zdali pro takové věci nemám jich navštíviti? dí Hospodin. Zdaliž nad národem takovým nemá mstíti duše má? 10 Pro tyto hory dám se v pláč a v naříkání, a pro pastviště, kteráž jsou na poušti, v kvílení; nebo popálena budou, tak že nebude žádného, kdo by skrze ně šel, aniž bude slyšán hlas dobytka. Od ptactva nebeského až do hovada všecko se odbéře a odejde. 11 A obrátím Jeruzalém v hromady, příbytek draků, a města Judská obrátím v pustinu, tak že nebude obyvatele. 12 Kdo jest ten muž moudrý, ješto by rozuměl tomu? A k komu mluvila ústa Hospodinova, ješto by oznamoval to, proč zahynouti má tato země, a vypálena býti jako poušť, tak aby nebylo, kdo by skrze ni šel? 13 Nebo praví Hospodin: Proto že opustili zákon můj, kterýž jsem jim předložil, a neposlouchali hlasu mého, aniž chodili za ním, 14 Ale chodili za myšlénkami srdce svého a za Báli, čemuž je naučili otcové jejich: 15 Protož takto praví Hospodin zástupů, Bůh Izraelský: Aj, já nakrmím je, totiž lid tento, pelynkem, a napojím je vodou jedovatou. 16 Nebo rozptýlím je mezi národy, kterýchž neznali oni, ani otcové jejich, a posílati budu za nimi meč, až je do konce vyhladím. 17 Takto praví Hospodin zástupů: Pilně považte, a svolejte ty, kteréž naříkávají, ať přijdou, a k těm, kteréž jsou vycvičené, pošlete, aby přišly. 18 Nechť pospíší, a dadí se nad námi v naříkání, aby slzy tekly z očí našich, a víčka naše oplývala vodou. 19 Hlas zajisté naříkání slyšeti z Siona: Jak jsme pohubeni! Stydíme se náramně, že jsme ztratili zemi, že boří příbytky naše. 20 Anobrž slyšte, ženy, slovo Hospodinovo, a nechť přijme ucho vaše slovo úst jeho, abyste učily dcerky své naříkání, a jedna každá tovaryšku svou kvílení. 21 Nebo vlezla smrt okny našimi, vešla na paláce naše, aby vyhubila děti z rynků a mládence z ulic. 22 (Mluv i to: Takto dí Hospodin:) A padla mrtvá těla lidská jako hnůj po poli, a jako snopové za žencem, a není žádného, kdo by pochoval. 23 Takto praví Hospodin: Nechlub se moudrý v moudrosti své, ani se chlub silný v síle své, aniž se chlub bohatý v bohatství svém. 24 Ale v tom nechť se chlubí, kdo se chlubí, že rozumí a zná mne, že já jsem Hospodin, kterýž činím milosrdenství, soud i spravedlnost na zemi; nebo v těch věcech líbost mám, dí Hospodin. 25 Aj, dnové jdou, praví Hospodin, v nichž navštívím každého, obřezaného i neobřezaného, 26 Egyptské i Judské, a Idumejské i Ammonitské, a Moábské, i všecky, kteříž v nejzadnějším koutě bydlí na poušti. Nebo ti všickni národové jsou neobřezaní, tolikéž všecken dům Izraelský jest neobřezaného srdce.

1 O, de mi-ar fi capul plin*Is. 22:4. Cap. 4:19;13:17;14:17.Plâng. 2:11;3:48. cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aș plânge zi și noapte pe morții fiicei poporului meu! 2 O, dac-aș avea un han de călători în pustie, aș părăsi pe poporul meu și m-aș depărta de el! Căci toți sunt niște preacurvari*Cap. 5:7,8. și o ceată de mișei. 3 „Au limba întinsă*Ps. 64:3.Is. 59:4,13,15. ca un arc și aruncă minciuna, și nu prin adevăr sunt ei puternici în țară, căci merg din răutate în răutate și nu*1 Sam. 2:12.Osea 4:1. Mă cunosc", zice Domnul. 4 „Fiecare să se păzească*Cap. 12:6.Mica 7:5,6. de prietenul lui și să nu se încreadă în niciunul din frații săi, căci orice frate caută să înșele și orice prieten umblă cu*Cap. 6:28. bârfeli. 5 Se trag pe sfoară unii pe alții și nu spun adevărul; își deprind limba să mintă și se trudesc să facă rău. 6 Locuința ta este în mijlocul fățărniciei și, de fățarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască", zice Domnul. 7 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: „Iată, îi voi topi*Is. 1:25.Mal. 3:3. în cuptor și îi voi încerca. Căci cum aș putea*Osea 11:8. să mă port altfel cu fiica poporului Meu? 8 Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât*Ps. 12:2;120:3. Vers. 3. minciuni; cu gura vorbesc*Ps. 28:3;55:21. aproapelui lor de pace, și în fundul inimii îi întind curse. 9 Să nu-i pedepsesc*Cap. 5:9,29. Eu pentru aceste lucruri", zice Domnul, „să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?" 10 Munții vreau să-i plâng și să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite*Cap. 12:4;23:10.Osea 4:3. vreau să fac o jelanie, căci sunt arse de tot și nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului și dobitoacele*Cap. 4:25. au fugit și au pierit. 11 „Voi face și Ierusalimul un morman*Is. 25:2. de pietre, o vizuină de șacali*Is. 13:22;34:13. Cap. 10:22., și cetățile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori." 12 Unde*Ps. 107:43.Osea 14:9. este omul înțelept care să înțeleagă aceste lucruri? Să spună acela căruia i-a vorbit gura Domnului: pentru ce este nimicită țara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni? 13 Domnul zice: „Pentru că au părăsit Legea Mea pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu și nu l-au urmat, 14 ci au umblat*Cap. 3:17;7:24. după aplecările inimii lor și au mers după baali, cum i-au*Gal. 1:14. învățat părinții lor." 15 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni*Ps. 80:5. poporul acesta cu pelin*Cap. 8:14;23:15.Plâng. 3:15,19. și-i voi da să bea ape otrăvite. 16 Îi voi risipi*Lev. 26:33.Deut. 28:64. printre niște neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinții lor și voi trimite*Lev. 26:33. Cap. 44:27.Ezec. 5:2,12. sabia în urma lor până-i voi nimici." 17 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Căutați și chemați plângătoarele*2 Cron. 35:25.Iov 3:8.Ecl. 12:5.Amos 5:16.Mat. 9:23. să vină! Trimiteți la femeile iscusite ca să vină! 18 Să se grăbească să facă o cântare de jale asupra noastră, ca să ne curgă lacrimile din*Cap. 14:17. ochi și să curgă apa din pleoapele noastre! 19 Căci strigăte de jale se aud din Sion: ‘Cât suntem de prăpădiți! Cât de jalnic*Lev. 18:28;20:22. suntem acoperiți de rușine! Trebuie să părăsim țara, căci ne-au surpat locuințele!’" 20 Ascultați, femeilor, Cuvântul Domnului și să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învățați pe copiii voștri cântece de jale, învățați-vă plângeri unele pe altele! 21 Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărătești; a nimicit pe copii*Cap. 6:11. pe uliță și pe tineri, în piețe. 22 „Spune: ‘Așa vorbește Domnul: «Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul*Cap. 8:2;16:4. pe câmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop pe care nu-l strânge nimeni!»’" 23 Așa vorbește Domnul: „Înțeleptul*Ecl. 9:11. să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui. 24 Ci*1 Cor. 1:31.2 Cor. 10:17. cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci*Mica 6:8;7:18. în acestea găsesc plăcere Eu", zice Domnul. 25 „Iată, vin zilele", zice Domnul, „când*Rom. 2:8,9. voi pedepsi pe toți cei tăiați împrejur, care nu sunt tăiați împrejur cu inima, 26 pe egipteni, pe iudei, pe edomiți, pe amoniți, pe moabiți, pe toți cei ce își rad*Cap. 25:23;49:32. colțurile bărbii, pe cei ce locuiesc în pustie, căci toate neamurile sunt netăiate împrejur și toată casa lui Israel are inima*Lev. 26:41.Ezec. 44:7.Rom. 2:28,29. netăiată împrejur."