Jeremjáš 6

1 Shromažďte se, synové Beniaminovi, z prostředku Jeruzaléma, a v Tekoa trubte trubou, a nad Betkarem vyzdvihněte korouhev; nebo viděti zlé od půlnoci, a potření veliké. 2 Panně krásné a rozkošné připodobnil jsem byl dceru Sionskou. 3 Ale přitáhnou k ní pastýři s stády svými, rozbijí proti ní stany vůkol, spase každý místo své. 4 Vyzdvihněte proti ní válku, vstaňte a přitrhněme o poledni. Běda nám, že pomíjí den, že se roztáhli stínové večerní. 5 Vstaňte a přitrhněme v noci, a zkazme paláce její. 6 Takto zajisté praví Hospodin zástupů: Nasekejte dříví, a zdělejte proti Jeruzalému náspy. Toť jest to město, kteréž navštíveno býti musí; což ho koli, jen nátisk jest u prostřed něho. 7 Jakož studnice vypryšťuje vodu svou, tak ono vypryšťuje zlost svou. Nátisk a zhoubu slyšeti v něm před oblíčejem mým ustavičně, bolest i bití. 8 Usmysl sobě, ó Jeruzaléme, aby se neodloučila duše má od tebe, abych tě neobrátil v pustinu, v zemi nebydlitelnou. 9 Takto praví Hospodin zástupů: Jistě paběrovati budou jako vinný kmen ostatek Izraele, říkajíce: Sahej rukou svou jako ten, kterýž víno zbírá do putny. 10 Komuž mluviti budu, a kým osvědčovati, aby slyšeli? Aj, neobřezané jsou uši jejich, tak že nemohou pozorovati; aj, slovo Hospodinovo mají v posměchu, a nemají líbosti v něm. 11 Protož plný jsem prchlivosti Hospodinovy, ustal jsem, drže ji v sobě. Vylita bude i na maličké vně, spolu i na shromáždění mládenců, ovšem pak muž s ženou jat bude, stařec s kmetem. 12 A dostanou se domové jejich jiným, též pole i ženy, když vztáhnu ruku svou na obyvatele této země, dí Hospodin. 13 Od nejmenšího zajisté z nich, až do největšího z nich, všickni napořád vydali se v lakomství, anobrž od proroka až do kněze všickni napořád provodí faleš. 14 A hojí potření dcery lidu mého povrchu, říkajíce: Pokoj, pokoj, ješto není žádného pokoje. 15 Styděli-liž se pak co proto, že ohavnost páchali? Aniž se lid co styděl, aniž jich proroci k zahanbení přivesti uměli. Protož padnou mezi padajícími; v čas, v němž je navštívím, klesnou, praví Hospodin. 16 Když takto říkával Hospodin: Zastavte se na cestách, a pohleďte, a vyptejte se na stezky staré, která jest cesta dobrá, i choďte po ní, a naleznete odpočinutí duši své, tedy říkávali: Nebudeme choditi. 17 Když jsem pak ustanovil nad vámi strážné, řka: Mějtež pozor na zvuk trouby, tedy říkávali: Nebudeme pozorovati. 18 Protož slyšte, ó národové, a poznej, ó shromáždění, co se děje mezi nimi. 19 Slyš, ó země: Aj, já uvedu zlé na lid tento, ovoce myšlení jejich, proto že nepozorují slov mých, ani zákona mého, ale jím pohrdají. 20 K čemuž mi kadidlo z Sáby přichází, a vonná třtina výborná z země daleké? Zápalů vašich nelibuji sobě, aniž oběti vaše jsou mi příjemné. 21 Protož takto praví Hospodin: Aj, já nakladu lidu tomuto úrazů, a zurážejí se o ně otcové, tolikéž i synové, soused i bližní jeho, a zahynou. 22 Takto praví Hospodin: Aj, lid přitáhne z země půlnoční, a národ veliký povstane od končin země. 23 Lučiště i kopí pochytí, každý ukrutný bude, a neslitují se. Hlas jejich jako moře zvučeti bude, a na koních jezditi budou, zšikovaní jako muž k boji, proti tobě, ó dcero Sionská. 24 Jakž uslyšíme pověst o něm, opadnou ruce naše; ssoužení zachvátí nás, a bolest jako rodičku. 25 Nevycházejte na pole, a na cestu nechoďte; nebo meč nepřítele a strach jest vůkol. 26 Ó dcero lidu mého, přepaš se žíní, a válej se v popele. Vydej se v kvílení, jako po synu jednorozeném, v kvílení přehořké; nebo náhle přitáhne zhoubce na nás. 27 Dal jsem tě za věži v lidu tvém, a za baštu, abys spatřoval a zkušoval cesty jejich. 28 Všickni jsou z zarputilých nejzarputilejší, chodí jako utrhač, jsou ocel a železo, všickni napořád zhoubcové jsou. 29 Prahnou měchy, od ohně mizí olovo, nadarmo ustavičně přepaluje zlatník; nebo zlé věci nemohou býti odděleny. 30 Stříbrem falešným nazovou je, nebo Hospodin zavrhl je.

1 Fugiți, copii ai lui Beniamin, fugiți din mijlocul Ierusalimului, sunați din trâmbiță la Tecoa, ridicați un semn la Bet-Hacherem*Neem. 3:14.! Căci de la miazănoapte se vede venind o nenorocire*Cap. 1:14;4:6. și un mare prăpăd. 2 Pe frumoasa și subțirica fiică a Sionului o nimicesc! 3 La ea vin păstorii cu turmele lor, își întind corturile*2 Împ. 25:1,4. Cap. 4:17. în jurul ei și își paște fiecare partea lui." 4 „Pregătiți-vă*Cap. 51:27.Ioel 3:9. s-o bateți! Haidem! Să ne suim ziua-n amiaza*Cap. 15:8. mare!… Vai de noi, căci ziua scade și umbrele de seară se lungesc. 5 Haidem să ne suim noaptea! Și să-i dărâmăm casele împărătești!" 6 Căci așa vorbește Domnul oștirilor: „Tăiați copaci și ridicați șanțuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită, căci în mijlocul ei este numai apăsare. 7 Cum țâșnesc apele dintr-o fântână*Is. 57:20., așa țâșnește răutatea ei din ea; nu se aude în ea decât silnicie*Ps. 55:9-11. Cap. 20:8.Ezec. 7:11,23. și prăpăd; durerea și rănile Îmi izbesc fără curmare privirile. 8 Ia învățătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez*Ezec. 23:18.Osea 9:12. de tine și să fac din tine un pustiu, o țară nelocuită!" 9 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Vor culege rămășițele lui Israel cum se culeg ciorchinele rămase dintr-o vie. Puneți din nou mâna pe ea, ca și culegătorul pe mlădițe." 10 Cui să vorbesc și pe cine să iau martor ca să m-asculte? Urechea lor*Cap. 7:26.Fapte 7:51.Exod 6:12. este netăiată împrejur și nu sunt în stare să ia aminte. Iată*Cap. 20:8., Cuvântul Domnului este o ocară pentru ei și nu le place de el. 11 Eu sunt așa de plin*Cap. 20:9. de mânia Domnului, că n-o pot opri. „Toarn-o peste*Cap. 9:21. copilul de pe uliță și peste adunările tinerilor. Căci și bărbatul, și nevasta vor fi prinși, și bătrânul, și cel încărcat de zile. 12 Casele*Deut. 28:30. Cap. 8:10. lor vor trece în stăpânirea altora, ogoarele și nevestele lor, de asemenea, când Îmi voi întinde mâna asupra locuitorilor țării", zice Domnul. 13 „Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toți sunt lacomi de*Is. 56:11. Cap. 8:10;14:18;23:11.Mica 3:5,11. câștig; de la proroc până la preot, toți înșală. 14 Leagă în chip ușuratic*Cap. 8:11.Ezec. 13:10. rana fiicei poporului Meu, zicând*Cap. 4:10;14:13;23:17.: ‘Pace! Pace!’ Și totuși nu este pace! 15 Sunt dați de rușine*Cap. 3:3;8:12., căci săvârșesc urâciuni, și totuși nu roșesc și nu știu de rușine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnați când îi voi pedepsi", zice Domnul. 16 Așa vorbește Domnul: „Stați în drumuri, uitați-vă și întrebați care sunt cărările cele vechi*Is. 8:20. Cap. 18:15.Mal. 4:4.Luca 16:29., care este calea cea bună: umblați pe ea, și veți găsi*Mat. 11:29. odihnă pentru sufletele voastre!" Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!" 17 „Am pus niște străjeri peste voi: ‘Fiți cu luare aminte la sunetul trâmbiței!’" Dar ei răspund: „Nu vrem să fim cu luare aminte*Is. 21:11;58:1. Cap. 25:4.Ezec. 3:17.Hab. 2:1.!" 18 „De aceea, ascultați, neamuri, și luați seama la ce li se va întâmpla, adunare a popoarelor! 19 Ascultă*Is. 1:2. și tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire care va fi rodul*Prov. 1:31. gândurilor lui, căci n-au luat aminte la Cuvintele Mele și au nesocotit Legea Mea. 20 Ce nevoie am*Ps. 40:6;50:7,8,9.Is. 1:11;63:3.Amos 5:21.Mica 6:6. Eu de tămâia care vine din Seba*Is. 60:6., de trestia mirositoare dintr-o țară depărtată? Arderile*Cap. 7:21. voastre de tot nu-Mi plac și jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute." 21 De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, voi pune înaintea poporului acestuia niște pietre de poticnire, de care se vor lovi împreună părinți și fii, vecini și prieteni, și vor pieri." 22 Așa vorbește Domnul: „Iată că vine un popor din țara de la miazănoapte*Cap. 1:15;5:15;10:22;50:41-43., un neam mare se ridică de la marginile pământului. 23 Ei poartă arc și suliță; sunt cumpliți și fără milă; glasul lor urlă ca*Is. 5:30. marea; sunt călare pe cai și gata de luptă, ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiică a Sionului!" 24 La vuietul apropierii lor, mâinile ni se slăbesc, ne apucă groaza*Cap. 4:31;13:21;49:24;50:43., ca durerea unei femei care naște. 25 Nu ieșiți în ogoare și nu mergeți pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmașului, răspândind spaima de jur împrejur! 26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac*Cap. 4:8. și tăvălește-te*Cap. 25:34.Mica 1:10. în cenușă, jelește-te*Zah. 12:10. ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neașteptate vine pustiitorul peste noi. 27 „Te pusesem de pază*Cap. 1:18;15:20. peste poporul Meu, ca o cetățuie, ca să le cunoști și să le cercetezi calea. 28 Toți sunt niște*Cap. 5:23. răzvrătiți, niște bârfitori*Cap. 9:4., aramă*Ezec. 22:18. și fier, toți sunt niște stricați. 29 Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curățesc, căci zgura nu se dezlipește. 30 De aceea se vor numi argint*Is. 1:22. lepădat, căci Domnul i-a lepădat."