Jeremjáš 4

1 Budeš-li se míti navrátiti, Izraeli, dí Hospodin, ke mně se navrať. Nebo odejmeš-li ohavnosti své od tváři mé a nebudeš-li se toulati, 2 A budeš-li přisahati právě, náležitě a spravedlivě, říkaje: Živť jest Hospodin, tedy požehnání dávati sobě v něm budou národové, a v něm se chlubiti. 3 Nebo takto praví Hospodin mužům Judským a Jeruzalémským: Zořte sobě ouhor, a nerozsívejte do trní. 4 Obřežte se Hospodinu, a odejměte neobřízky srdce vašeho, muži Judští a obyvatelé Jeruzalémští, aby nevyšla jako oheň prchlivost má, a nehořela, tak že by nebyl kdo uhasiti, pro nešlechetnost předsevzetí vašich. 5 Oznamte v Judstvu, a v Jeruzalémě ohlaste, a rcete: Trubte trubou v zemi, svolejte a sbeřte lid, a rcete: Shromažďte se, a vejděme do měst hrazených. 6 Vyzdvihněte korouhev na Sionu, zmužile se mějte, nepostávejte; nebo já zlé věci uvedu od půlnoci, a potření veliké. 7 Vychází lev z houště své, a ten, kterýž hubí národy, vyšed z místa svého, táhne, aby obrátil zemi tvou v pustinu, a města tvá aby zbořena byla, tak aby nebylo žádného obyvatele. 8 Protož přepašte se žíněmi, kvělte a naříkejte; nebo není odvrácen hněv prchlivosti Hospodinovy od nás. 9 Stane se zajisté v ten den, dí Hospodin, že zhyne srdce královo a srdce knížat, užasnou se i kněží, a proroci diviti se budou. 10 I řekl jsem: Ach, Panovníče Hospodine, jistě že jsi velice podvedl lid tento, i Jeruzalém, říkaje: Pokoj míti budete, a však pronikl meč až k duši. 11 V ten čas řečeno bude lidu tomuto i Jeruzalému: Vítr tuhý z míst vysokých na poušti jde upřímo na lid můj, ne aby převíval, ani přečišťoval. 12 Vítr silnější než oni přijde mi, nyní já také vypovím jim úsudky. 13 Aj, jako oblakové vystupuje, a jako vicher vozové jeho, rychlejší jsou nežli orlice koni jeho. Běda nám, nebo popléněni jsme. 14 Obmej od nešlechetnosti srdce své, Jeruzaléme, abys vysvobozen byl. Dokudž zůstávati budou u prostřed tebe myšlení marnosti tvé? 15 Nebo hlas oznamujícího přichází od Dan, a toho, kterýž ohlašuje nepravost, s hory Efraim. 16 Připomínejte těmto národům, aj, ohlašujte Jeruzalémským, že strážní táhnou z země daleké, a vydávají proti městům Judským hlas svůj. 17 Jako ti, kteříž hlídají polí, položí se proti němu vůkol; nebo jest mi odporný, dí Hospodin. 18 Cesta tvá a skutkové tvoji to způsobili tobě; toť nešlechetnost tvá, žeť to hořké jest, a že dosahá až do srdce tvého. 19 Ó, střeva má, střeva má, bolest trpím, ó osrdí mé, kormoutí se ve mně srdce mé, nemohuť mlčeti. Nebo hlas trouby slyšíš, duše má, a prokřikování vojenské. 20 Potření za potřením provolává se, popléněna zajisté bude všecka země, náhle popléněni budou stanové moji, v okamžení kortýny mé. 21 Až dokud vídati budu korouhev, slýchati hlas trouby? 22 Nebo bláznivý lid můj nezná mne, synové nemoudří a nerozumní jsou. Moudří jsou k činění zlého, ale činiti dobře neumějí. 23 Hledím-li na zemi, a aj, nesličná jest a prázdná; pakli na nebe, není na něm žádného světla. 24 Hledím-li na hory, a aj, třesou se, a všickni pahrbkové pohybují se. 25 Hledím-li, a aj, není žádného člověka, a všeliké ptactvo nebeské zaletělo. 26 Hledím-li, a aj, pole úrodné jest pouští, a všecka města jeho zbořena jsou od Hospodina a od hněvu prchlivosti jeho. 27 Nebo takto praví Hospodin: Spustne všecka země, a však konce ještě neučiním. 28 Kvíliti bude nad tím země, a zasmuší se na hoře nebe, proto že jsem mluvil, co jsem myslil, a nelituji, aniž se odvrátím od toho. 29 Před hřmotem jezdců a těch, kteříž střílejí z lučiště, uteče všecko město. Vejdou do hustých oblaků, a na skálí vylezou; všecka města opuštěna budou, a žádný nebude bydliti v nich. 30 Ty pak pohubena jsuc, což činiti budeš? Ačkoli obláčíš se v šarlat, ačkoli se ozdobuješ ozdobou zlatou, ačkoli líčíš tvář svou líčidlem, darmo se okrašluješ. Pohrdají tebou frejíři, bezživotí tvého hledají. 31 Nebo slyším hlas jako rodičky, svírání jako té, kteráž po nejprvé ku porodu pracuje, hlas dcery Sionské, ustavičně vzdychající, a lomící rukama svýma, říkající: Běda mně nyní, nebo ustala duše má pro vrahy.

1 „Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce*Cap. 3:1,22.Ioel 2:12. la Mine", zice Domnul, „dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci. 2 Dacă*Deut. 10:20.Is. 45:23;65:16. Cap. 5:2. vei jura: ‘Viu este Domnul!’ cu adevăr*Is. 48:1.Zah. 8:8., cu neprihănire și cu dreptate, atunci neamurile*Gen. 22:18.Ps. 72:17.Gal. 3:8. vor fi binecuvântate în El și se vor făli*Is. 45:25.1 Cor. 1:31. cu El." 3 Căci așa vorbește Domnul către oamenii din Iuda și din Ierusalim: „Desțeleniți-vă*Osea 10:12. un ogor nou și nu semănați între*Mat. 13:7,22. spini! 4 Tăiați-vă împrejur*Deut. 10:16;30:6. Cap. 9:26.Rom. 2:28,29.Col. 2:11. pentru Domnul, tăiați-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc și să se aprindă fără să se poată stinge din pricina răutății faptelor voastre!"

O năvălire străină

5 Dați de știre în Iuda, vestiți la Ierusalim și spuneți: „Sunați din trâmbiță în țară! Strigați în gura mare și ziceți: ‘Strângeți-vă*Cap. 8:14. și haidem în cetățile întărite!’ 6 Înălțați un steag spre Sion, fugiți și nu vă opriți! Căci de la miazănoapte*Cap. 1:13-15;6:1,22. aduc nenorocirea și un mare prăpăd." 7 Leul se aruncă*2 Împ. 24:1. Cap. 5:6.Dan. 7:4. din tufarul său, nimicitorul*Cap. 25:9. neamurilor a pornit, și-a părăsit locul, ca să-ți pustiască*Is. 1:7. Cap. 2:15. țara, să-ți dărâme cetățile și nimeni să nu mai locuiască în ele. 8 De aceea, acoperiți-vă*Is. 22:12. Cap. 6:26. cu saci, plângeți și gemeți, căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi. 9 „În ziua aceea", zice Domnul, „împăratul și căpeteniile își vor pierde inima, preoții vor rămâne încremeniți și prorocii, uimiți." 10 Eu am zis: „Ah, Doamne Dumnezeule! Ai înșelat*Ezec. 14:9.2 Tes. 2:11. în adevăr pe poporul acesta și Ierusalimul când*Cap. 5:12;14:13. ai zis: ‘Veți avea pace!’ Și totuși sabia le amenință viața." 11 În vremea aceea, se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: „Un vânt*Cap. 51:1.Ezec. 11:17.Osea 13:15. arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curățească grâul. 12 Ci un vânt năprasnic vine de acolo până la Mine! Acum le voi*Cap. 1:16. rosti hotărârea!" 13 „Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui*Is. 5:28. sunt ca un vârtej, caii*Deut. 28:49.Plâng. 4:19.Osea 8:1.Hab. 1:8. lui sunt mai ușori decât vulturii. Vai de noi, căci suntem prăpădiți!" 14 Curățește-ți inima*Is. 1:16.Iac. 4:8. de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta? 15 Căci un glas care pornește de la Dan*Cap. 8:16. și vestește nenorocirea o vestește de la muntele lui Efraim. 16 „Spuneți lucrul acesta neamurilor, faceți-l cunoscut Ierusalimului. Vin niște împresurători dintr-o țară*Cap. 5:15. depărtată și strigă împotriva cetăților lui Iuda. 17 Ca cei ce păzesc un ogor*2 Împ. 25:1,4., ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea", zice Domnul. 18 „Acesta este rodul căilor și faptelor tale*Ps. 107:17.Is. 50:1. Cap. 2:17,19., este vina răutății tale, dacă este așa de amar și te pătrunde până la inimă." 19 Măruntaiele*Is. 15:5;16:11;21:3;22:4. Cap. 9:1,10.Luca 19:42. mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiței și strigătul de război. 20 Se vestește dărâmare*Ps. 42:7.Ezec. 7:26. peste dărâmare, căci toată țara este pustiită; colibele*Cap. 10:20. îmi sunt pustiite deodată și corturile, într-o clipă! 21 Până când voi vedea steagul fâlfăind și voi auzi sunetul trâmbiței? 22 „Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște; sunt niște copii fără minte și lipsiți de pricepere; sunt meșteri*Rom. 16:19. să facă răul, dar nu știu să facă binele." 23 Mă uit la pământ*Is. 24:19., și iată că este pustiu*Gen. 1:2. și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit! 24 Mă uit*Is. 5:25.Ezec. 38:20. la munți, și iată că sunt zguduiți și toate dealurile se clatină! 25 Mă uit, și iată că nu este niciun om și toate păsările cerurilor*Ţef. 1:3. au fugit! 26 Mă uit, și, iată, Carmelul este un pustiu și toate cetățile sale sunt nimicite înaintea Domnului și înaintea mâniei Lui aprinse! 27 Căci așa vorbește Domnul: „Toată țara va fi pustiită, dar nu o voi nimici*Cap. 5:10,18;30:11;46:28. de tot. 28 Din pricina aceasta, țara*Osea 4:3. este în jale și cerurile*Is. 5:30;50:3. sus sunt întunecate, căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta, și nu-Mi pare rău*Num. 23:19. Cap. 7:16. de el, nu Mă voi întoarce. 29 La vuietul călăreților și arcașilor, toate cetățile fug; se ascund în păduri și se suie pe stânci; toate cetățile sunt părăsite, nu mai au locuitori. 30 Și tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îți vei sulemeni*2 Împ. 9:30.Ezec. 23:40. ochii, dar degeaba te vei înfrumuseța: ibovnicii tăi*Cap. 22:20,22.Plâng. 1:2,19. te disprețuiesc și vor să-ți ia viața. 31 Căci Eu aud niște țipete ca ale unei femei în chinurile nașterii, țipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină și întinde*Is. 1:15.Plâng. 1:17. mâinile zicând: ‘Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigașilor!’