Jeremjáš 17

1 Hřích Judův napsán jest pérem železným, rafijí kamene přetvrdého, vyryt jest na tabuli srdce jejich, a na rozích oltářů vašich, 2 Tak když zpomínají synové jejich na oltáře jejich i háje jejich, pod dřívím zeleným, na pahrbcích vysokých. 3 Ó horo, s tím polem jmění tvé i všecky poklady tvé vydám v rozchvátání, pro hřích výsostí tvých, ve všech končinách tvých. 4 A ty musíš lhůtu dáti z strany sebe dědictví svému, kteréž jsem byl dal tobě, a podrobím tě v službu nepřátelům tvým v zemi, o níž nevíš; nebo jste oheň zanítili v prchlivosti mé, kterýž až na věky hořeti bude. 5 Takto praví Hospodin: Zlořečený ten muž, kterýž doufá v člověka, a kterýž klade tělo za rámě své, od Hospodina pak odstupuje srdce jeho. 6 Nebo bude podobný vřesu na pustině, kterýž necítí, když co přichází dobrého, ale bývá na vyprahlých místech na poušti v zemi slatinné, a v níž se nebydlí. 7 Požehnaný ten muž, kterýž doufá v Hospodina, a jehož naděje jest Hospodin. 8 Nebo podobný bude stromu štípenému při vodách, a při potoku pouštějícímu kořeny své, kterýž necítí, když přichází vedro, ale list jeho bývá zelený, a v rok suchý nestará se, aniž přestává nésti ovoce. 9 Nejlstivější jest srdce nade všecko, a nejpřevrácenější. Kdo vyrozumí jemu? 10 Já Hospodin, kterýž zpytuji srdce, a zkušuji ledví, tak abych odplatil jednomu každému podlé cesty jeho, podlé ovoce skutků jeho. 11 Koroptva škřečí, ale nevysedí. Tak kdož dobývá statku však s křivdou, v polovici dnů svých musí opustiti jej, a naposledy bude bláznem. 12 Místo svatyně naší, stolice slavná Nejvyššího, věčně trvá. 13 Ó naděje Izraelova, Hospodine, všickni, kteříž tě opouštějí, nechť jsou zahanbeni. Kárání má v zemi této nechť jsou zapsána; nebo opustili pramen vod živých, Hospodina. 14 Uzdrav mne, Hospodine, a zdráv budu; vysvoboď mne, a vysvobozen budu, ty jsi zajisté chvála má. 15 Aj, oni říkají mi: Kdež jest to, což předpovídal Hospodin? Nechť již přijde. 16 Ješto jsem já se nevetřel, abych pastýřem byl tvým, a dne bolesti nebylť jsem žádostiv, ty víš. Cožkoli vyšlo z rtů mých, před oblíčejem tvým jest. 17 Nebudiž mi k strachu, útočiště mé jsi v čas trápení. 18 Nechť jsou zahanbeni, kteříž mne stihají, já pak ať nejsem zahanben; nechť se oni děsí, já pak ať se neděsím. Uveď na ně den trápení, a dvojím setřením setři je. 19 Takto řekl Hospodin ke mně: Jdi a postav se v bráně lidu tohoto, skrze kterouž chodívají králové Judští, a skrze kterouž vycházívají, anobrž ve všech branách Jeruzalémských, 20 A rci jim: Slyšte slovo Hospodinovo, králové Judští, i všecken Judo, a všickni obyvatelé Jeruzaléma, kteříž chodíváte skrze brány tyto: 21 Takto praví Hospodin: Vystříhejte se s pilností, abyste nenosili břemen v den sobotní, ani vnášeli skrze brány Jeruzalémské. 22 Ani nevynášejte břemen z domů svých v den sobotní, a žádného díla nedělejte, ale svěťte den sobotní, jakž jsem přikázal otcům vašim. 23 (Však neuposlechli, aniž naklonili ucha svého, ale zatvrdili šíji svou, neposlouchajíce a nepřijímajíce naučení.) 24 Stane se zajisté, jestliže s ochotností mne uposlechnete, dí Hospodin, abyste nenosili břemen skrze brány města tohoto v den sobotní, ale světili den sobotní, nedělajíce v něm žádného díla, 25 Že poberou se skrze brány města tohoto králové i knížata sedící na stolici Davidově, jezdíce na vozích i na koních, oni i knížata jejich, muži Judští a obyvatelé Jeruzalémští, a státi bude toto město až na věčnost. 26 I budou přicházeti z měst Judských a z okolí Jeruzaléma, jakož z země Beniaminovy, tak z roviny, i z té hory, i od poledne, nesouce zápal, a obět i dar s kadidlem, také i díků činění nesouce do domu Hospodinova. 27 Jestliže pak neuposlechnete mne, abyste světili den sobotní, a nenosili břemen, chodíce skrze brány Jeruzalémské v den sobotní, tedy zanítím oheň v branách jeho, kterýžto zžíře paláce Jeruzalémské, a neuhasne.

1 Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi*Iov 19:24. de fier, cu un vârf de diamant; este săpat*Prov. 3:3.2 Cor. 3:3. pe tabla inimii lor și pe coarnele altarelor lor. 2 Cum se gândesc la copiii lor, așa se gândesc la altarele lor și la idolii și astarteele*Jud. 3:7.2 Cron. 24:18;33:3,19.Is. 1:29;17:8. Cap. 2:20. lor, lângă copacii verzi, pe dealurile înalte. 3 Eu dau la pradă*Cap. 15:13. muntele Meu și ogoarele lui, avuțiile tale, toate vistieriile și înălțimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ținutul tău! 4 Din vina ta vei pierde moștenirea pe care ți-o dădusem; te voi face să slujești vrăjmașului tău într-o țară*Cap. 16:13. pe care n-o cunoști, căci ai aprins focul*Cap. 15:14. mâniei Mele, care va arde totdeauna." 5 Așa vorbește Domnul: „Blestemat*Is. 30:1,2;31:1. să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor*Is. 31:3. și își abate inima de la Domnul! 6 Căci este ca un nenorocit*Cap. 48:6. în pustie și nu*Iov 20:17. vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ*Deut. 29:23. sărat și fără locuitori. 7 Binecuvântat*Ps. 2:12;34:8;125:1;146:5.Prov. 16:20.Is. 30:18. să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul! 8 Căci el este ca un pom*Iov 8:16.Ps. 1:3. sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă rod. 9 Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască? 10 Eu, Domnul, cercetez*1 Sam. 16:7.1 Cron. 28:9.Ps. 7:9;139:23,24.Prov. 17:3. Cap. 11:20;20:12.Rom. 8:27.Apoc. 2:23. inima și cerc rărunchii, ca să*Ps. 62:12. Cap. 32:19.Rom. 2:6. răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui. 11 Ca o potârniche care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească*Ps. 55:23. în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decât un*Luca 12:20. nebun." 12 Scaun de domnie plin de slavă, înălțat de la început, loc al Sfântului nostru Locaș, 13 Doamne, nădejdea*Cap. 14:8. lui Israel! Toți cei ce*Ps. 73:27.Is. 1:28. Te părăsesc vor fi acoperiți de rușine. „Cei ce se abat de la Mine vor fi scriși*Luca 10:20. pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul*Cap. 2:13. de apă vie." 14 Vindecă-mă Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă Tu și voi fi mântuit, căci Tu*Deut. 10:21.Ps. 109:1;148:14. ești slava mea! 15 Iată, ei îmi zic: „Unde*Is. 5:19.Ezec. 12:22.Amos 5:18.2 Pet. 3:4. este Cuvântul Domnului? Să se împlinească dar!" 16 Și eu, ca să Te ascult, n-am*Cap. 1:4. vrut să nu fiu păstor, nici n-am dorit ziua nenorocirii, știi, și ce a ieșit din buzele mele este descoperit înaintea Ta. 17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu ești scăparea*Cap. 16:19. mea în ziua nenorocirii! 18 Prigonitorii mei să fie acoperiți de rușine*Ps. 35:4;40:14;70:2., dar să nu fiu rușinat*Ps. 25:2. eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, lovește-i*Cap. 11:20. cu o îndoită urgie!

Sfințirea Sabatului

19 Așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te și stai la poarta copiilor poporului, pe care intră și ies împărații lui Iuda, și la toate porțile Ierusalimului 20 și spune-le: ‘Ascultați*Cap. 19:3;22:2. Cuvântul Domnului, împărați ai lui Iuda, tot Iuda și toți locuitorii Ierusalimului care intrați pe aceste porți! 21 Așa vorbește Domnul: «Luați seama*Num. 15:32.Neem. 13:19., în sufletele voastre, să nu purtați nicio povară în ziua Sabatului și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului. 22 Să nu scoateți din casele voastre nicio povară în ziua Sabatului și să nu faceți nicio lucrare, ci sfințiți ziua Sabatului, cum am poruncit*Exod 20:8;23:12;31:13.Ezec. 20:12. părinților voștri.»’" 23 Dar*Cap. 7:24,26;11:10. ei n-au ascultat și n-au luat aminte, ci și-au înțepenit gâtul, ca să n-asculte și să nu ia învățătură. 24 „Dacă Mă veți asculta în adevăr", zice Domnul, „și nu veți aduce nicio sarcină înăuntru, pe porțile acestei cetăți, în ziua Sabatului, ci veți sfinți ziua Sabatului și nu veți face nicio lucrare în ziua aceasta, 25 atunci pe porțile acestei cetăți vor*Cap. 22:4. intra împărați și voievozi care vor ședea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în care și călare pe cai, ei și voievozii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului, și cetatea aceasta va fi locuită în veci. 26 Vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile*Cap. 32:44;33:13. Ierusalimului, din țara lui Beniamin, din vale, de pe munte și de la miazăzi*Zah. 7:7., ca să aducă arderi-de-tot și jertfe*Zah. 7:7., să aducă daruri de mâncare și tămâie și să aducă jertfe de mulțumire*Ps. 107:22;116:17. în Casa Domnului. 27 Dar, dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua Sabatului, să nu duceți nicio povară și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde*Cap. 21:14;49:27.Plâng. 4:11.Amos 1:4,7,10,12;2:2,5. un foc la porțile cetății, care*2 Împ. 25:9. Cap. 52:13. va arde casele cele mari ale Ierusalimului și nu se va stinge."