1 Cel ursuz caută ce -i place lui, se supără de orice lucru bun. -

2 Nebunului nu -i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el. -

3 Cînd vine cel rău, vine şi dispreţul; şi odată cu ruşinea, vine şi ocara. -

4 Cuvintele gurii unui om sînt ca nişte ape adînci; izvorul înţelepciunii este ca un şivoi care curge într'una. -

5 Nu este bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată. -

6 Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură pînă stîrneşte lovituri. -

7 Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sînt o cursă pentru suflet. -

8 Cuvintele bîrfitorului sînt ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor. -

9 Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte. -

10 Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost. -

11 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. -

12 Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. -

13 Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea. -

14 Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborît de întristare, cine -l va ridica? -

15 O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. -

16 Darurile unui om îi fac loc, şi -i deschid intrarea înaintea celor mari. -

17 Cel care vorbeşte întîi în pricina lui, pare că are dreptate, dar vine celalt, şi -l ia la cercetare. -

18 Sorţul pune capăt neînţelegerilor, şi hotărăşte între cei puternici. -

19 Fraţii nedreptăţiţi sînt mai greu de cîştigat decît o cetate întărită, şi certurile lor sînt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti. -

20 Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură. -

21 Moartea şi viaţa sînt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mînca roadele. -

22 Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care -l capătă dela Domnul. -

23 Săracul vorbeşte rugîndu-se, dar bogatul răspunde cu asprime. -

24 Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decît un frate. -

1 A maga kivánsága után megy az agyas ember, minden igaz bölcseség ellen dühösködik.

2 Nem gyönyörködik a bolond az értelemben, hanem abban, hogy az õ elméje nyilvánvalóvá legyen.

3 Mikor eljõ az istentelen, eljõ a megútálás; és a szidalommal a gyalázat.

4 Mély víz az ember szájának beszéde, buzogó patak a bölcseségnek kútfeje.

5 A gonosz személyének kedvezni nem jó, elfordítani az igazat az ítéletben.

6 A bolondnak beszédei szereznek versengést, és az õ szája ütésekért kiált.

7 A bolondnak szája az õ romlása, és az õ beszédei az õ életének tõre.

8 A susárlónak beszédei hizelkedõk; és azok a szív belsejét áthatják.

9 A ki lágyan viseli magát az õ dolgában, testvére annak, a ki tönkre tesz.

10 Erõs torony az Úrnak neve, ahhoz folyamodik az igaz, és bátorságos lészen.

11 A gazdagnak vagyona az õ erõs városa, és mint a magas kõfal, az õ gondolatja szerint.

12 A megromlás elõtt felfuvalkodik az ember elméje; a tisztesség elõtt pedig alázatosság van.

13 A ki felel valamit, míg meg nem hallja, ez bolondság és gyalázatos rá nézve.

14 A férfiú lelke elviseli a maga erõtlenségét; de a megtört lelket ki viseli el?

15 Az eszesnek elméje tudományt szerez, és a bölcseknek füle tudományt keres.

16 Az embernek ajándéka szabad útat szerez néki, és a nagyoknak orczája elé viszi õt.

17 Igaza van annak, a ki elsõ a perben; mígnem eljõ az õ peresfele, és megvizsgálja õt.

18 A versengéseket megszünteti a sorsvetés, és az erõseket elválasztja.

19 A felingerelt atyafiú [erõsb] az erõs városnál, és [az ilyen] versengések olyanok, mint a vár zárja.

20 A férfi szájának hasznával elégedik meg az õ belseje; az õ beszédének jövedelmével lakik jól.

21 Mind a halál, mind az élet a nyelv hatalmában [van], és a [miképen] kiki szeret azzal élni, [úgy ]eszi annak gyümölcsét.

22 Megnyerte a jót, a ki talált feleséget, és vett jóakaratot az Úrtól!

23 Alázatos kérést szól a szegény; a gazdag pedig keményen felel.

24 Az ember, a kinek [sok] barátja van, széttöretik; de van barát, a ki ragaszkodóbb a testvérnél.