1 Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!
2 Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui?
3 Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!
4 Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine, şi dă -i ajutorul Tău,
5 ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău, şi să mă laud cu moştenirea Ta!
6 Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri, am săvîrşit nelegiuirea, am făcut rău.
7 Părinţii noştri în Egipt n'au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale, şi au fost neascultători la mare, la marea Roşie.
8 Dar El i -a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea.
9 A mustrat marea Roşie, şi ea s'a uscat; şi i -a trecut prin adîncuri ca printr'un pustiu.
10 I -a scăpat din mîna celui ce -i ura, şi i -a izbăvit din mîna vrăjmaşului.
11 Apele au acoperit pe protivnicii lor. N'a rămas unul măcar din ei.
12 Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cîntat laudele Lui.
13 Dar au uitat curînd lucrările Lui, şi n'au aşteptat împlinirea planurilor Lui.
14 Ci i -a apucat pofta în pustie, şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.
15 El le -a dat ce cereau; dar a trimes o molimă printre ei.
16 În tabără au fost geloşi pe Moise, şi pe Aaron, sfîntul Domnului.
17 Atunci s'a deschis pămîntul, şi a înghiţit pe Datan, şi s'a închis deasupra cetei lui Abiram.
18 Focul le -a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi.
19 Au făcut un viţel în Horeb. S'au închinat înaintea unui chip turnat,
20 şi au schimbat Slava lor, pe chipul unui bou, care mănîncă iarbă.
21 Au uitat pe Dumnezeu, Mîntuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt,
22 minuni în ţara lui Ham, semne minunate la marea Roşie.
23 Şi El a vorbit să -i nimicească: dar Moise, alesul său, a stătut la mijloc înaintea Lui, ca să -L abată dela mînia Lui şi să -L oprească să -i nimicească.
24 Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n'au crezut în Cuvîntul Domnului,
25 ci au cîrtit în corturile lor, şi n'au ascultat de glasul Lui.
26 Atunci El a ridicat mîna şi a jurat că -i va face să cadă în pustie,
27 că le va doborî sămînţa printre neamuri, şi -i va împrăştia în mijlocul ţărilor.
28 Ei s'au alipit de Baal-Peor, şi au mîncat vite jertfite morţilor.
29 Au mîniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei.
30 Dar Fineas s'a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s'a oprit.
31 Lucrul acesta i -a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie.
32 Ei au mîniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor.
33 Căci s'au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele.
34 Ei n'au nimicit popoarele, pe cari le poruncise Domnul să le nimicească.
35 Ci s-au amestecat cu neamurile, şi au învăţat faptele lor,
36 au slujit idolilor lor, cari au fost o cursă pentru ei.
37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli,
38 au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor şi fiicelor lor, pe cari i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri.
39 S'au spurcat prin faptele lor, au desfrînat prin faptele lor.
40 Atunci Domnul S'a aprins de mînie împotriva poporului Său, şi a urît moştenirea Lui.
41 I -a dat în mînile neamurilor, cei ce îi urau au stăpînit peste ei,
42 vrăjmaşii lor i-au asuprit, şi au fost smeriţi supt puterea lor.
43 El de mai multe ori i -a izbăvit, dar ei s'au arătat neascultători în planurile lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor.
44 Dar El le -a văzut strîmtorarea, cînd le -a auzit strigătele.
45 Şi -a adus aminte de legămîntul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare:
46 a stîrnit pentru ei mila tuturor celor ce i ţineau prinşi de război.
47 Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi strînge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt, şi să ne fălim cu lauda Ta!
48 Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecincie în vecinicie! Şi tot poporul să zică: ,,Amin! Lăudaţi pe Domnul!``
1 Girkite Viešpatį! Dėkokite Viešpačiui, nes Jis geras, nes Jo gailestingumas amžinas.
2 Kas išvardins galingus Viešpaties darbus, kas apsakys Jo šlovę?
3 Palaiminti, kurie Jo įsakymus vykdo, kurie visą laiką elgiasi teisiai.
4 Viešpatie, būdamas palankus savo tautai, atsimink ir mane, suteik man savo išgelbėjimą,
5 kad matyčiau išrinktųjų gerovę, džiūgaučiau su Tavo tauta, didžiuočiausi su Tavo paveldu.
6 Nusidėjome su savo tėvais, nusikaltome, elgėmės nedorai.
7 Mūsų tėvai Egipte nesuprato Tavo stebuklų. Jie užmiršo Tavo didelį gailestingumą, prieš Tave prie Raudonosios jūros maištavo.
8 Bet Jis dėl savo vardo išgelbėjo juos, kad parodytų savo galybę.
9 Jis sudraudė Raudonąją jūrą, ir ta išdžiūvo. Jis vedė juos per gelmes kaip per dykumą.
10 Iš vergijos Jis išgelbėjo juos, išpirko juos iš priešo rankos.
11 Vandenys užliejo priešus, nė vieno jų neliko.
12 Tada jie tikėjo Jo žodžiais, giedojo jam gyrių.
13 Bet greitai pamiršo Jo darbus ir nelaukė Jo patarimų,
14 dykumoje geiduliams atsidavė ir Dievą tyruose gundė.
15 Jis suteikė jiems, ko prašė, kartu siuntė ligas į jų būrį.
16 Pavydėjo jie Mozei stovykloje ir Viešpaties šventajam Aaronui.
17 Atsivėrusi žemė prarijo Dataną, palaidojo gaują Abiramo.
18 Užsidegė ugnis tarp jų, nedorėlius sudegino liepsna.
19 Jie pasidarė veršį Horebe ir garbino nulietą atvaizdą.
20 Jie iškeitė savo šlovę į pavidalą jaučio, ėdančio žolę.
21 Jie pamiršo savo gelbėtoją Dievą, kuris didelių dalykų Egipte padarė,
22 nuostabių darbų Chamo krašte, baisių dalykų prie Raudonosios jūros.
23 Dievas būtų juos sunaikinęs, jeigu ne Jo išrinktasis Mozė, stojęs užtarti juos prieš Dievą, kad Jo rūstybė jų nenubaustų.
24 Jie paniekino gerąją žemę, netikėjo Jo žodžiais,
25 palapinėse savo murmėjo, Viešpaties balso neklausė.
26 Jis tada pakėlė ranką, kad juos dykumoje sunaikintų,
27 jų vaikus išblaškytų tarp pagonių, po visas šalis išsklaidytų.
28 Jie Baal Peorui tarnavo, valgė negyvųjų aukas.
29 Šitaip jie savo darbais Viešpatį užrūstino, ir maras paplito tarp jų.
30 Tik kai Finehasas pakilęs teismą įvykdė, liovėsi maras.
31 Tai buvo jam įskaityta teisumu per visas kartas.
32 Įpykino jie Viešpatį prie Meribos vandenų, ir Mozė dėl jų nukentėjo.
33 Jie apkartino jo dvasią, neapgalvotus žodžius jis kalbėjo savo lūpomis.
34 Jie nesunaikino tautų, kaip Viešpats jiems buvo įsakęs.
35 Jie su pagonimis susimaišė ir išmoko jų darbus daryti.
36 Jie stabams jų tarnavo, ir tie spąstais jiems virto.
37 Jie savo sūnus ir dukteris velniams aukojo,
38 liejo nekaltą kraująsavo sūnų ir dukterų kraująaukodami Kanaano stabams; krauju buvo sutepta žemė.
39 Jie susiteršė savo darbais ir paleistuvavo savo poelgiais.
40 Tada užsidegė Viešpaties rūstybė prieš savo tautą, bjaurus Jam tapo Jo paveldas.
41 Atidavė juos pagonims, tie, kurie jų nekentė, valdė juos.
42 Juos spaudė priešai ir slėgė jų ranka.
43 Daug kartų Jis išlaisvino juos, bet jie neklausė Jo patarimų; dėl savo nedorybių jie buvo pažeminti.
44 Tačiau Viešpats atsižvelgė į jų priespaudą, išgirdęs jų šauksmą,
45 atsiminė jų labui savo sandorą. Jis gailėjosi jų, būdamas didžiai gailestingas.
46 Jis davė jiems rasti pasigailėjimą akyse tų, kurie išsivedė juos į nelaisvę.
47 Išgelbėk mus, Viešpatie, mūsų Dieve, ir surankiok tautose išblaškytus, kad dėkotume Tavo šventam vardui, girtumėmės Tavo šlove.
48 Palaimintas Viešpats, Izraelio Dievas, nuo amžių ir per amžius! Visa tauta tesako: "Amen". Girkite Viešpatį!