1 (O cîntare a lui David.) Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.

2 Eu zic Domnului: ,,Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!``

3 Sfinţii, cari sînt în ţară, oamenii evlavioşi, sînt toată plăcerea mea.

4 Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n'aduc jertfele lor de sînge, şi nu pun numele lor pe buzele mele.

5 Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu.

6 O moştenire plăcută mi -a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi -a fost dată.

7 Eu binecuvintez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci pînă şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.

8 Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: cînd este El la dreapta mea, nu mă clatin.

9 De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.

10 Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.

11 Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sînt bucurii nespuse, şi desfătări vecinice în dreapta Ta.

1 Apsaugok mane, Dieve, nes Tavimi aš pasitikiu.

2 Tariau Viešpačiui: "Tu­mano Valdovas, be Tavęs man nebus gera".

3 Šventieji, krašto garbingieji man labai patinka.

4 Kurie svetimus dievus sekioja, turi kentėti daug skausmų. Aš kraujo aukų jiems neaukosiu, mano lūpos neištars jų vardo.

5 Viešpats yra mano paveldėjimo dalis ir mano taurė, Jo rankoje mano likimas.

6 Virvės man krito į patinkančias vietas, aš turiu gerą paveldėjimą.

7 Aš laiminsiu Viešpatį, kuris patarimą man teikia; mano širdis įspėja mane naktį.

8 Aš nuolatos statau Viešpatį prieš save, Jis mano dešinėje­aš nesvyruosiu.

9 Linksminasi mano širdis, džiaugiasi mano siela ir mano kūnas ilsėsis su viltimi.

10 Nes tu nepaliksi mano sielos mirusiųjų buveinėje ir neleisi savo šventajam supūti.

11 Tu parodysi man gyvenimo kelią, Tavo akivaizdoje yra džiaugsmo pilnatvė, Tavo dešinėje­malonumai per amžius.