Te Mate me te Whakaora o Kīngi Hetekia
1 I aua rā ka mate a Hetekia, whano marere. Nā, ka tae mai a Ihāia poropiti tama a Āmoho ki a ia, ka mea ki a ia, "Ko te kupu tēnei a Ihowā: Whakahaua iho tōu whare; nō te mea ka mate koe, kāhore e ora."
2 Kātahi ka tahuri tōna mata ki te pakitara, ka īnoi ki a Ihowā, ka mea: 3 "Tēnā rā, e Ihowā, kia mahara ki ōku hāereerenga i tōu aroaro i runga i te pono, i te ngākau tapatahi, ki tāku meatanga i te pai ki tāu titiro." Nā, tangi ana a Hetekia, nui atu te tangi.
4 Nā, kāhore anō a Ihāia kia puta noa ki waenganui o te pā, kua puta mai te kupu a Ihowā ki a ia, kua mea: 5 "Hoki atu, mea atu ki te rangatira o tāku iwi, ki a Hetekia, ‘Ko te kupu tēnei a Ihowā, a te Atua o Rāwiri, o tōu tupuna. Kua whakarangona tāu īnoi e ahau, ā, kua kite ahau i ōu roimata; nanā, me whakaora koe e ahau; hei te toru o ngā rā ka haere koe ki runga, ki te whare o Ihowā. 6 Ka tāpiritia anō e ahau ōu rā ki ngā tau kotahi tekau mā rima; ā, ka whakaorangia koe me tēnei pā e ahau i te ringa o te kīngi o Ahiria; ā, ka tiakina e ahau tēnei pā, he whakaaro ki ahau anō, ki tāku tangata hoki, ki a Rāwiri.’ "
7 I kī anō hoki a Ihāia, "Tīkina he papa piki." Nā, tīkina ana e rātou; whakapākia ana ki te whēwhē, nā, kua ora ia.
8 Nā, ka mea a Hetekia ki a Ihāia, "He aha te tohu mōku ka whakaorangia ahau e Ihowā? Mōku ka haere i te toru o ngā rā ki te whare o Ihowā?"
9 Anō rā ko Ihāia, "Ko te tohu tēnei a Ihowā ki a koe, ka oti i a Ihowā tāna kupu i kōrero ai ia: Kia tekau rānei ngā nekehanga e neke atu ai te ātārangi; kia tekau rānei ngā whakahokinga e hoki ai?"
10 Anō rā ko Hetekia, "He mea noa iho kia tekau ngā nekehanga e neke atu ai te ātārangi; erangi kia tekau ngā nekehanga e hoki ai te ātārangi ki muri."
11 Kātahi a Ihāia poropiti ka karanga ki a Ihowā, ā, whakahokia ana e ia te ātārangi, tekau ngā nekehanga, o ngā nekehanga i heke iho ai i te whakaatu hāora a Ahata.
He Karere mai i Papurōna
12 I taua wā ka tukua e Peroraka Pararana, tama a Pararana kīngi o Papurōna he pukapuka me tētahi hākari ki a Hetekia; nō te mea i rongo ia i te mate a Hetekia. 13 Ā, i whakarongo a Hetekia ki a rātou, whakakitea ana e ia ki a rātou te whare katoa o āna mea papai, te hiriwa, te kōura, ngā kīnaki kakara, te hinu utu nui, me te whare o āna mea mō te whawhai, me ngā mea katoa i rokohanga ki roto ki ōna taonga. Kāhore tētahi mea o tōna whare, o tōna kīngitanga katoa, i kore te whakakitea e Hetekia ki a rātou.
14 Kātahi ka haere mai a Ihāia poropiti ki a Kīngi Hetekia, ka mea ki a ia, "I pēhea mai ēnei tāngata? I haere mai hoki rātou ki a koe i hea?"
Anō rā ko Hetekia, "I haere mai rātou i te whenua hoi, i Papurōna."
15 Anō rā ko tērā, "He aha ngā mea i kitea e rātou ki tōu whare?"
Ka whakahokia e Hetekia, "Kua kitea e rātou ngā mea katoa i tōku whare. Kāhore tētahi mea o ōku taonga i kore te whakakitea e ahau ki a rātou."
16 Nā, ka mea a Ihāia ki a Hetekia, "Whakarongo ki te kupu a Ihowā: 17 Nanā, kei te haere mai ngā rā e kawea ai ngā mea katoa o tōu whare, me ngā mea kua rongoātia nei e ōu mātua taea noatia tēnei rā, ki Papurōna. E kore tētahi mea e mahue, e ai tā Ihowā. 18 Ā, ka tangohia e rātou ētahi o āu tama e puta mai i roto i a koe, e whānau māu; ā, hei unaka rātou i roto i te whare o te kīngi o Papurōna."
19 Anō rā ko Hetekia ki a Ihāia, "He pai te kupu a Ihowā i kōrerotia mai nā e koe." I mea anō hoki ia, "Ehara oti i te pai ki te mau te rongo me te pono i ōku rā?"
Te Mutunga o te Kīngitanga o Hetekia
20 Nā, ko ērā atu meatanga a Hetekia me āna mahi toa katoa, me tāna hanganga i te puna, i te awakeri, ā, whakaputaina ana e ia he wai ki te pā, kīhai ianei ēnā i tuhituhia ki te Pukapuka o ngā meatanga o Ngā Rā o Ngā Kīngi o Hūrā? 21 Nā, ka moe a Hetekia ki ōna mātua, ā, ko tāna tama, ko Mānahi, te kīngi i muri i a ia.
Maladie d’Ézéchias; sa vie prolongée de quinze ans. Ambassade babylonienne
1 En ce temps-là, 2 Ch 32:24.És 38:1.Ézéchias fut malade à la mort. Le prophète Ésaïe, fils d’Amots, vint auprès de lui, et lui dit: Ainsi parle l’Éternel: Donne tes ordres à ta maison, car tu vas mourir, et tu ne vivras plus. 2 Ézéchias tourna son visage contre le mur, et fit cette prière à l’Éternel: 3 O Éternel! Souviens-toi que j’ai marché devant ta face avec fidélité et intégrité de cœur, et que j’ai fait ce qui est bien à tes yeux! Et Ézéchias répandit d’abondantes larmes. 4 Ésaïe, qui était sorti, n’était pas encore dans la cour du milieu, lorsque la parole de l’Éternel lui fut adressée en ces termes: 5 Retourne, et dis à Ézéchias, chef de mon peuple: Ainsi parle l’Éternel, le Dieu de David, ton père: J’ai entendu ta prière, j’ai vu tes larmes. Voici, je te guérirai; le troisième jour, tu monteras à la maison de l’Éternel. 6 J’ajouterai à tes jours quinze années. Je te délivrerai, toi et cette ville, de la main du roi d’Assyrie; je protégerai cette ville, à cause de moi, et à cause de David, mon serviteur. 7 Ésaïe dit: Prenez une masse de figues. On la prit, et on l’appliqua sur l’ulcère. Et Ézéchias guérit. 8 Ézéchias avait dit à Ésaïe: A quel signe connaîtrai-je que l’Éternel me guérira, et que je monterai le troisième jour à la maison de l’Éternel? 9 Et Ésaïe dit: Voici, de la part de l’Éternel, le signe auquel tu connaîtras que l’Éternel accomplira la parole qu’il a prononcée: L’ombre avancera-t-elle de dix degrés, ou reculera-t-elle de dix degrés? 10 Ézéchias répondit: C’est peu de chose que l’ombre avance de dix degrés; mais plutôt qu’elle recule de dix degrés. 11 Alors Ésaïe, le prophète, invoqua l’Éternel, qui fit reculer l’ombre de dix degrés sur les degrés d’Achaz, où elle était descendue.
12 En ce même temps, Berodac-Baladan, fils de Baladan, roi de Babylone, envoya une lettre et un présent à Ézéchias, car il avait appris la maladie d’Ézéchias. 13 Ézéchias donna audience aux envoyés, et il leur montra le lieu où étaient ses choses de prix, l’argent et l’or, les aromates et l’huile précieuse, son arsenal, et tout ce qui se trouvait dans ses trésors: il n’y eut rien qu’Ézéchias ne leur fît voir dans sa maison et dans tous ses domaines. 14 Ésaïe, le prophète, vint ensuite auprès du roi Ézéchias, et lui dit: Qu’ont dit ces gens-là, et d’où sont-ils venus vers toi? Ézéchias répondit: Ils sont venus d’un pays éloigné, de Babylone. 15 Ésaïe dit encore: Qu’ont-ils vu dans ta maison? Ézéchias répondit: Ils ont vu tout ce qui est dans ma maison: il n’y a rien dans mes trésors que je ne leur aie fait voir. 16 Alors Ésaïe dit à Ézéchias: Écoute la parole de l’Éternel! 17 Voici, les temps viendront où l’on emportera à Babylone tout ce qui est dans ta maison et ce que tes pères ont amassé jusqu’à ce jour; il n’en restera rien, dit l’Éternel. 18 Et l’on prendra de tes fils, qui seront sortis de toi, que tu auras engendrés, pour en faire des eunuques dans le palais du roi de Babylone. 19 Ézéchias répondit à Ésaïe: La parole de l’Éternel, que tu as prononcée, est bonne. Et il ajouta: N’y aura-t-il pas paix et sécurité pendant ma vie? 20 Le reste des actions d’Ézéchias, tous ses exploits, et comment il fit l’étang et l’aqueduc, et amena les eaux dans la ville, cela n’est-il pas écrit dans le livre des Chroniques des rois de Juda? 21 Ézéchias se coucha avec ses pères. Et Manassé, son fils, régna à sa place.