1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Astfel de lucruri am auzit eu des;
voi toți sunteți nișteCap. 13:4. mângâietori supărăcioși.
3 Când se vor sfârși aceste vorbe în vânt?
Și pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?
4 Ca voi aș vorbi eu
de ați fi în locul meu?
V-aș copleși cu vorbe,
aș daPs. 22:7;109:25.Plâng. 2:12. din cap la voi?
5 V-aș mângâia cu gura
și aș mișca din buze
ca să vă ușurez durerea.
6 Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină,
iar dacă tac, cu ce se micșorează?
7 Dar acum, vai! El m-a stors de puteri…
Mi-ai pustiit toată casa!
8 M-ai apucat ca pe un vinovat –
dovadă slăbiciunea mea,
care se ridică și mă învinuiește în față.
9 Mă sfâșie și mă urmărește în mâniaCap. 10:16,17. Lui,
scrâșnește din dinți împotriva mea,
mă loveșteCap. 13:24. și mă străpunge cu privirea Lui.
10 Ei deschidPs. 22:13. gura să mă mănânce,
mă ocărăsc și mă batPlâng. 3:30.Mica 5:1. peste obraji,
se înverșuneazăPs. 35:15. cu toții după mine.
11 Dumnezeu mă lasăCap. 1:15,17. la bunul plac al celor nelegiuiți
și mă aruncă în mâinile celor răi.
12 Eram liniștit și m-a scuturat,
m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit,
a tras asupra mea caCap. 7:20. într-o țintă.
13 Săgețile Lui mă înconjoară din toate părțile.
El Îmi străpunge rărunchii fără milă,
îmi varsă fierea pe pământ,
14 mă frânge bucăți, bucăți,
Se aruncă asupra mea ca un războinic.
15 Mi-am cusut un sac pe piele
și mi-am prăvălit capulCap. 30:19.Ps. 7:5. în țărână.
16 Plânsul mi-a înroșit fața
și umbra morții este pe pleoapele mele.
17 Totuși n-am făcut nicio nelegiuire
și rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele,
și vaieteleCap. 27:9.Ps. 66:18,19. mele să n-aibă margini!
19 Chiar acum martorulRom. 1:9. meu este în cer,
apărătorul meu este în locurile înalte.
20 Prietenii mei râd de mine,
dar eu mă rog lui Dumnezeu, cu lacrimi,
21 să facă dreptateCap. 31:35.Ecl. 6:10.Is. 45:9.Rom. 9:20. omului înaintea lui Dumnezeu
și fiului omului împotriva prietenilor lui.
22 Căci numărul anilor mei se apropie de sfârșit
și mă voi duce pe o cărareEcl. 12:5. de unde nu mă voi mai întoarce.
1 约伯回答说：
2 "像这样的话，我听了很多；
你们都是叫人愁烦的安慰者。
3 虚空的言语，有穷尽吗？
或有甚么惹你答个不休的呢？
4 你们若处在我的景况，
我也能像你们那样说话，
我也能砌辞攻击你们，
并且能向你们摇头。
5 我能用口鼓励你们，
我嘴唇的安慰，能缓和你们的痛苦。
6 我若说话，痛苦仍不消解，
我若闭口不说，痛苦也不离开我。
7 现在 神使我困倦，
‘你蹂躏了我的全家，
8 又把我捆绑起来。’这就作为证据；
我身体的枯瘦也当面作证反对我。
9 他的怒气撕裂我，攻击我；
他向我咬牙切齿，
我的敌人以锐利的眼光看着我。
10 他们向我大大张嘴，
以蔑视的态度打我的脸颊，
联合一起攻击我。
11 神把我交给不义的人，
把我丢在恶人的手中。
12 我本来安逸，他却把我压碎；
掐着我的颈项，把我摔碎；
又把我当作他的箭靶。
13 他的弓箭手四面包围我，
他剖开我的腰子，全不顾惜，
把我的胆倾倒在地上。
14 他把我破伤，在破口上又加破伤，
如勇士一般向我直冲。
15 我把麻布缝在我的皮肤上，
把我的角插入尘土中。
16 我的脸因哭泣而发红，
在我的眼皮上满是黑影。
17 然而在我的手中没有强暴，
我的祷告也是清洁的。
18 地啊，不要遮盖我的血；
不要让我的哀求有停留的地方。
19 现今，在天上有我的见证，
在高天之上，有我的证人。
20 讥笑我的，就是我的朋友，
我的眼向 神流泪。
21 但愿人可以为人与 神分辩，
正如世人为朋友辩白一样。
22 因为我的年数将尽，
我快要走上那条一去不返的路。"
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)