1 Soarta omului pe pământ este ca a unui ostașCap. 14:5,13,14.Ps. 39:4.
și zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.
2 Cum suspină robul după umbră,
cum își așteaptă muncitorul plata,
3 așa am eu parte de luni de durereCap. 29:2.,
și partea mea sunt nopți de suferință.
4 Mă culc și zic:
‘Când mă voi sculaDeut. 28:67. Cap. 17:12.?
Când se va sfârși noaptea?’
Și mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.
5 Trupul mi se acoperăIs. 14:11. cu viermi și cu o coajă pământoasă,
pielea-mi crapă și se desface.
6 Zilele meleCap. 9:25;16:22;17:11.Ps. 90:6;102:11;103:15;144:4.Is. 38:12;40:6.Iac. 4:14. zboară mai iuți decât suveica țesătorului,
se duc și nu mai am nicio nădejde!
7 Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața meaPs. 78:39;89:47. este doar o suflare!
Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
8 OchiulCap. 20:9. care mă privește nu mă va mai privi;
ochiul Tău mă va căuta și nu voi mai fi.
9 Cum se risipește norul și trece,
așa nu se va mai ridica cel ce se2 Sam. 12:23. coboară în Locuința morților!
10 Nu se va mai întoarce în casa lui
și nu-și va mai cunoaște loculCap. 8:18;20:9.Ps. 103:16. în care locuia.
11 De aceea nu-miPs. 39:1,9;40:9. voi ține gura,
ci voi vorbi în neliniștea inimii mele,
mă voi tângui1 Sam. 1:10. Cap. 10:1. în amărăciunea sufletului meu.
12 Oare o mare sunt eu sau un balaur de mare,
de-ai pus strajă în jurul meu?
13 CândCap. 9:27. zic: ‘Patul mă va ușura,
culcușul îmi va alina durerile’,
14 atunci mă înspăimânți prin vise,
mă îngrozești prin vedenii.
15 Ah, aș vrea mai bine gâtuirea,
mai bine moartea decât aceste oase!
16 Le disprețuiescCap. 10:1.!… Nu voi trăi în veci…
Lasă-măCap. 10:20;14:6.Ps. 39:13., căci doar o suflare mi-i viațaPs. 62:9.!
17 Ce estePs. 8:4;144:3.Evr. 2:6. omul ca să-Ți pese atât de mult de el,
ca să iei seama la el,
18 să-l cercetezi în toate diminețile
și să-l încerci în toate clipele?
19 Când vei înceta odată să mă privești?
Când îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?
20 Dacă am păcătuit, ce pot să-Ți fac, PăzitorulPs. 36:6. oamenilor?
Pentru ce m-ai pusCap. 16:12.Ps. 21:12.Plâng. 3:12. țintă săgeților Tale,
de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?
21 Pentru ce nu-mi ierți păcatul
și pentru ce nu-mi uiți fărădelegea?
Căci voi adormi în țărână
și, când mă vei căuta, nu voi mai fi!"
1 "人在世上怎能没有劳役呢?
他的日子不像雇工的日子吗?
2 正如仆人切慕暮影,
又像雇工盼望工价。
3 照样,我有空虚的岁月,
也有劳苦的黑夜为我派定。
4 我躺下的时候,就说:
‘我甚么时候起来?’
然而,长夜漫漫,我辗转反侧,直到黎明。
5 我的肉体以虫子和土块为衣裳,
我的皮肤裂开又流脓。
6 我过的日子比梭还要快,
在毫无盼望之中而结束。
7 求你记念我的性命不过是一口气,
我的眼必不再看见福乐。
8 看我的,他的眼再也看不到我,
你的眼要看我,我已经不在了。
9 云彩怎样消散逝去,
照样,人下阴间也不再上来。
10 他不再回自己的家,
故乡再也不认识他。
11 因此,我不再禁止我的口,
我要说出灵里的忧愁,
倾诉心中的痛苦。
12 我岂是海洋或是海怪,
你竟然设守卫防备我?
13 我若说:‘我的床必安慰我,
我的榻必减轻我的苦情’,
14 你就用梦惊扰我,
又用异象惊吓我,
15 以致我宁可窒息而死,
也不肯保留我这一身的骨头。
16 我厌恶自己,不愿永远活下去。
任凭我吧,因为我的日子都是空虚的。
17 人算甚么,你竟看他为大,
又把他放在心上;
18 每天早晨你都鉴察他,
每时每刻你也试验他。
19 你到甚么时候才转眼不看我,
任凭我咽下唾沫呢?
20 鉴察世人的主啊!
我若犯了罪,跟你有甚么关系呢?
你为甚么把我当作箭靶,
使我以自己为重担呢?
21 你为甚么不赦免我的过犯,
除去我的罪孽呢?
现在我快要躺卧在尘土中,
那时你寻找我,我却不在了。"