1 Praise Yahweh!
Give thanks to Yahweh, for he is good,
for his loving kindness endures forever.
2 Who can utter the mighty acts of Yahweh,
or fully declare all his praise?
3 Blessed are those who keep justice.
Blessed is one who does what is right at all times.
4 Remember me, Yahweh, with the favor that you show to your people.
Visit me with your salvation,
5 that I may see the prosperity of your chosen,
that I may rejoice in the gladness of your nation,
that I may glory with your inheritance.
6 We have sinned with our fathers.
We have committed iniquity.
We have done wickedly.
7 Our fathers didn’t understand your wonders in Egypt.
They didn’t remember the multitude of your loving kindnesses,
but were rebellious at the sea, even at the Red Sea.
8 Nevertheless he saved them for his name’s sake,
that he might make his mighty power known.
9 He rebuked the Red Sea also, and it was dried up;
so he led them through the depths, as through a desert.
10 He saved them from the hand of him who hated them,
and redeemed them from the hand of the enemy.
11 The waters covered their adversaries.
There was not one of them left.
12 Then they believed his words.
They sang his praise.
13 They soon forgot his works.
They didn’t wait for his counsel,
14 but gave in to craving in the desert,
and tested God in the wasteland.
15 He gave them their request,
but sent leanness into their soul.
16 They envied Moses also in the camp,
and Aaron, Yahweh’s saint.
17 The earth opened and swallowed up Dathan,
and covered the company of Abiram.
18 A fire was kindled in their company.
The flame burned up the wicked.
19 They made a calf in Horeb,
and worshiped a molten image.
20 Thus they exchanged their glory
for an image of a bull that eats grass.
21 They forgot God, their Savior,
who had done great things in Egypt,
22 wondrous works in the land of Ham,
and awesome things by the Red Sea.
23 Therefore he said that he would destroy them,
had Moses, his chosen, not stood before him in the breach,
to turn away his wrath, so that he wouldn’t destroy them.
24 Yes, they despised the pleasant land.
They didn’t believe his word,
25 but murmured in their tents,
and didn’t listen to Yahweh’s voice.
26 Therefore he swore to them
that he would overthrow them in the wilderness,
27 that he would overthrow their offspring among the nations,
and scatter them in the lands.
28 They joined themselves also to Baal Peor,
and ate the sacrifices of the dead.
29 Thus they provoked him to anger with their deeds.
The plague broke in on them.
30 Then Phinehas stood up and executed judgment,
so the plague was stopped.
31 That was credited to him for righteousness,
for all generations to come.
32 They angered him also at the waters of Meribah,
so that Moses was troubled for their sakes;
33 because they were rebellious against his spirit,
he spoke rashly with his lips.
34 They didn’t destroy the peoples,
as Yahweh commanded them,
35 but mixed themselves with the nations,
and learned their works.
36 They served their idols,
which became a snare to them.
37 Yes, they sacrificed their sons and their daughters to demons.
38 They shed innocent blood,
even the blood of their sons and of their daughters,
whom they sacrificed to the idols of Canaan.
The land was polluted with blood.
39 Thus they were defiled with their works,
and prostituted themselves in their deeds.
40 Therefore Yahweh burned with anger against his people.
He abhorred his inheritance.
41 He gave them into the hand of the nations.
Those who hated them ruled over them.
42 Their enemies also oppressed them.
They were brought into subjection under their hand.
43 He rescued them many times,
but they were rebellious in their counsel,
and were brought low in their iniquity.
44 Nevertheless he regarded their distress,
when he heard their cry.
45 He remembered for them his covenant,
and repented according to the multitude of his loving kindnesses.
46 He made them also to be pitied
by all those who carried them captive.
47 Save us, Yahweh, our God,
gather us from among the nations,
to give thanks to your holy name,
to triumph in your praise!
48 Blessed be Yahweh, the God of Israel,
from everlasting even to everlasting!
Let all the people say, "Amen."
Praise Yah!
1 Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!
2 Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui?
3 Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!
4 Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine, şi dă -i ajutorul Tău,
5 ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău, şi să mă laud cu moştenirea Ta!
6 Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri, am săvîrşit nelegiuirea, am făcut rău.
7 Părinţii noştri în Egipt n'au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale, şi au fost neascultători la mare, la marea Roşie.
8 Dar El i -a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea.
9 A mustrat marea Roşie, şi ea s'a uscat; şi i -a trecut prin adîncuri ca printr'un pustiu.
10 I -a scăpat din mîna celui ce -i ura, şi i -a izbăvit din mîna vrăjmaşului.
11 Apele au acoperit pe protivnicii lor. N'a rămas unul măcar din ei.
12 Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cîntat laudele Lui.
13 Dar au uitat curînd lucrările Lui, şi n'au aşteptat împlinirea planurilor Lui.
14 Ci i -a apucat pofta în pustie, şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.
15 El le -a dat ce cereau; dar a trimes o molimă printre ei.
16 În tabără au fost geloşi pe Moise, şi pe Aaron, sfîntul Domnului.
17 Atunci s'a deschis pămîntul, şi a înghiţit pe Datan, şi s'a închis deasupra cetei lui Abiram.
18 Focul le -a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi.
19 Au făcut un viţel în Horeb. S'au închinat înaintea unui chip turnat,
20 şi au schimbat Slava lor, pe chipul unui bou, care mănîncă iarbă.
21 Au uitat pe Dumnezeu, Mîntuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt,
22 minuni în ţara lui Ham, semne minunate la marea Roşie.
23 Şi El a vorbit să -i nimicească: dar Moise, alesul său, a stătut la mijloc înaintea Lui, ca să -L abată dela mînia Lui şi să -L oprească să -i nimicească.
24 Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n'au crezut în Cuvîntul Domnului,
25 ci au cîrtit în corturile lor, şi n'au ascultat de glasul Lui.
26 Atunci El a ridicat mîna şi a jurat că -i va face să cadă în pustie,
27 că le va doborî sămînţa printre neamuri, şi -i va împrăştia în mijlocul ţărilor.
28 Ei s'au alipit de Baal-Peor, şi au mîncat vite jertfite morţilor.
29 Au mîniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei.
30 Dar Fineas s'a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s'a oprit.
31 Lucrul acesta i -a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie.
32 Ei au mîniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor.
33 Căci s'au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele.
34 Ei n'au nimicit popoarele, pe cari le poruncise Domnul să le nimicească.
35 Ci s-au amestecat cu neamurile, şi au învăţat faptele lor,
36 au slujit idolilor lor, cari au fost o cursă pentru ei.
37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli,
38 au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor şi fiicelor lor, pe cari i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri.
39 S'au spurcat prin faptele lor, au desfrînat prin faptele lor.
40 Atunci Domnul S'a aprins de mînie împotriva poporului Său, şi a urît moştenirea Lui.
41 I -a dat în mînile neamurilor, cei ce îi urau au stăpînit peste ei,
42 vrăjmaşii lor i-au asuprit, şi au fost smeriţi supt puterea lor.
43 El de mai multe ori i -a izbăvit, dar ei s'au arătat neascultători în planurile lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor.
44 Dar El le -a văzut strîmtorarea, cînd le -a auzit strigătele.
45 Şi -a adus aminte de legămîntul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare:
46 a stîrnit pentru ei mila tuturor celor ce i ţineau prinşi de război.
47 Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi strînge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt, şi să ne fălim cu lauda Ta!
48 Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecincie în vecinicie! Şi tot poporul să zică: ,,Amin! Lăudaţi pe Domnul!``