1 Lord, you have been our dwelling place for all generations.
2 Before the mountains were born,
before you had formed the earth and the world,
even from everlasting to everlasting, you are God.
3 You turn man to destruction, saying,
"Return, you children of men."
4 For a thousand years in your sight are just like yesterday when it is past,
like a watch in the night.
5 You sweep them away as they sleep.
In the morning they sprout like new grass.
6 In the morning it sprouts and springs up.
By evening, it is withered and dry.
7 For we are consumed in your anger.
We are troubled in your wrath.
8 You have set our iniquities before you,
our secret sins in the light of your presence.
9 For all our days have passed away in your wrath.
We bring our years to an end as a sigh.
10 The days of our years are seventy,
or even by reason of strength eighty years;
yet their pride is but labor and sorrow,
for it passes quickly, and we fly away.
11 Who knows the power of your anger,
your wrath according to the fear that is due to you?
12 So teach us to count our days,
that we may gain a heart of wisdom.
13 Relent, Yahweh!
How long?
Have compassion on your servants!
14 Satisfy us in the morning with your loving kindness,
that we may rejoice and be glad all our days.
15 Make us glad for as many days as you have afflicted us,
for as many years as we have seen evil.
16 Let your work appear to your servants,
your glory to their children.
17 Let the favor of the Lord our God be on us.
Establish the work of our hands for us.
Yes, establish the work of our hands.
1 (O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.
2 Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!
3 Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``
4 Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.
5 Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:
6 înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.
7 Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.
8 Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
9 Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10 Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.
11 Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
13 Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!
14 Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.
15 Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!
16 Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!
17 Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!