1 Hear us, Shepherd of Israel,
you who lead Joseph like a flock,
you who sit above the cherubim, shine out.
2 Before Ephraim and Benjamin and Manasseh, stir up your might!
Come to save us!
3 Turn us again, God.
Cause your face to shine,
and we will be saved.
4 Yahweh God of Armies,
how long will you be angry against the prayer of your people?
5 You have fed them with the bread of tears,
and given them tears to drink in large measure.
6 You make us a source of contention to our neighbors.
Our enemies laugh among themselves.
7 Turn us again, God of Armies.
Cause your face to shine,
and we will be saved.
8 You brought a vine out of Egypt.
You drove out the nations, and planted it.
9 You cleared the ground for it.
It took deep root, and filled the land.
10 The mountains were covered with its shadow.
Its boughs were like God’s cedars.
11 It sent out its branches to the sea,
its shoots to the River.
12 Why have you broken down its walls,
so that all those who pass by the way pluck it?
13 The boar out of the wood ravages it.
The wild animals of the field feed on it.
14 Turn again, we beg you, God of Armies.
Look down from heaven, and see, and visit this vine,
15 the stock which your right hand planted,
the branch that you made strong for yourself.
16 It’s burned with fire.
It’s cut down.
They perish at your rebuke.
17 Let your hand be on the man of your right hand,
on the son of man whom you made strong for yourself.
18 So we will not turn away from you.
Revive us, and we will call on your name.
19 Turn us again, Yahweh God of Armies.
Cause your face to shine, and we will be saved.
1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii mărturiei``. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!
2 Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!
3 Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
4 Doamne, Dumnezeul oştirilor, pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău?
5 Îi hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin.
6 Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei.
7 Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
8 Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o.
9 Ai făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.
10 Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.
11 Îşi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu.
12 Pentruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii?
13 O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului.
14 Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!
15 Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!...
16 Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!
17 Mîna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!
18 Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.
19 Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!