1 We have heard with our ears, God;
our fathers have told us what work you did in their days,
in the days of old.
2 You drove out the nations with your hand,
but you planted them.
You afflicted the peoples,
but you spread them abroad.
3 For they didn’t get the land in possession by their own sword,
neither did their own arm save them;
but your right hand, your arm, and the light of your face,
because you were favorable to them.
4 God, you are my King.
Command victories for Jacob!
5 Through you, we will push down our adversaries.
Through your name, we will tread down those who rise up against us.
6 For I will not trust in my bow,
neither will my sword save me.
7 But you have saved us from our adversaries,
and have shamed those who hate us.
8 In God we have made our boast all day long.
We will give thanks to your name forever. Selah.
9 But now you rejected us, and brought us to dishonor,
and don’t go out with our armies.
10 You make us turn back from the adversary.
Those who hate us take plunder for themselves.
11 You have made us like sheep for food,
and have scattered us among the nations.
12 You sell your people for nothing,
and have gained nothing from their sale.
13 You make us a reproach to our neighbors,
a scoffing and a derision to those who are around us.
14 You make us a byword among the nations,
a shaking of the head among the peoples.
15 All day long my dishonor is before me,
and shame covers my face,
16 at the taunt of one who reproaches and verbally abuses,
because of the enemy and the avenger.
17 All this has come on us,
yet we haven’t forgotten you.
We haven’t been false to your covenant.
18 Our heart has not turned back,
neither have our steps strayed from your path,
19 though you have crushed us in the haunt of jackals,
and covered us with the shadow of death.
20 If we have forgotten the name of our God,
or spread out our hands to a strange god,
21 won’t God search this out?
For he knows the secrets of the heart.
22 Yes, for your sake we are killed all day long.
We are regarded as sheep for the slaughter.
23 Wake up!
Why do you sleep, Lord?
Arise!
Don’t reject us forever.
24 Why do you hide your face,
and forget our affliction and our oppression?
25 For our soul is bowed down to the dust.
Our body clings to the earth.
26 Rise up to help us.
Redeem us for your loving kindness’ sake.
1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.
2 Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să -i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să -i întinzi pe ei.
3 Căci nu prin sabia lor au pus mîna pe ţară, nu braţul lor i -a mîntuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentrucă îi iubeai.
4 Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!
5 Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.
6 Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;
7 ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.
8 Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. -(Oprire).
9 Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;
10 ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.
11 Ne dai ca pe nişte oi de mîncat, şi ne risipeşti printre neamuri.
12 Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu -l socoteşti de mare preţ.
13 Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.
14 Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.
15 Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,
16 la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.
17 Toate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămîntul Tău:
18 da, inima nu ni s'a abătut, paşii nu ni s'au depărtat de pe cărarea Ta,
19 ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.
20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin,
21 n'ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?
22 Dar din pricina Ta sîntem junghiaţi în toate zilele, sîntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.
23 Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!
24 Pentruce Îţi ascunzi Faţa? Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?
25 Căci sufletul ne este doborît în ţărînă de mîhnire, trupul nostru este lipit de pămînt.
26 Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!