1 God, the nations have come into your inheritance.

They have defiled your holy temple.

They have laid Jerusalem in heaps.

2 They have given the dead bodies of your servants to be food for the birds of the sky,

the flesh of your saints to the animals of the earth.

3 They have shed their blood like water around Jerusalem.

There was no one to bury them.

4 We have become a reproach to our neighbors,

a scoffing and derision to those who are around us.

5 How long, Yahweh?

Will you be angry forever?

Will your jealousy burn like fire?

6 Pour out your wrath on the nations that don’t know you,

on the kingdoms that don’t call on your name,

7 for they have devoured Jacob,

and destroyed his homeland.

8 Don’t hold the iniquities of our forefathers against us.

Let your tender mercies speedily meet us,

for we are in desperate need.

9 Help us, God of our salvation, for the glory of your name.

Deliver us, and forgive our sins, for your name’s sake.

10 Why should the nations say, "Where is their God?"

Let it be known among the nations, before our eyes,

that vengeance for your servants’ blood is being poured out.

11 Let the sighing of the prisoner come before you.

According to the greatness of your power, preserve those who are sentenced to death.

12 Pay back to our neighbors seven times into their bosom

their reproach with which they have reproached you, Lord.

13 So we, your people and sheep of your pasture,

will give you thanks forever.

We will praise you forever, to all generations.

1 (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta, au pîngărit Templul Tău cel sfînt, şi au prefăcut Ierusalimul într'un morman de pietre.

2 Trupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănînce păsările cerului, şi carnea credincioşilor Tăi au dat -o s'o mănînce fiarele pămîntului.

3 Ca apa le-au vărsat sîngele, de jur împrejurul Ierusalimului, şi n'a fost nimeni să -i îngroape.

4 Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.

5 Pînă cînd, Doamne, Te vei mînia fără încetare, şi va arde mînia Ta ca focul?

6 Varsă-Ţi mînia peste neamurile, cari nu Te cunosc, şi peste împărăţiile, cari nu cheamă Numele Tău!

7 Căci au mîncat pe Iacov, şi i-au pustiit locuinţa.

8 Nu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri, ci să ne iese degrab înainte îndurările Tale! Căci sîntem nenorociţi de tot!

9 Ajută-ne, Dumnezeul mîntuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne, şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!

10 Pentruce să zică neamurile: ,,Unde este Dumnezeul lor?`` Să se ştie, înaintea ochilor noştri, printre neamuri, că Tu răzbuni sîngele vărsat al robilor Tăi!

11 Să ajungă pînă la Tine gemetele prinşilor de război! Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!

12 Întoarce vecinilor noştri, de şapte ori în sînul lor, batjocurile, cari Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!

13 Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci, şi vom vesti din neam în neam laudele tale.