1 Hear, Yahweh, my righteous plea.

Give ear to my prayer that doesn’t go out of deceitful lips.

2 Let my sentence come out of your presence.

Let your eyes look on equity.

3 You have proved my heart.

You have visited me in the night.

You have tried me, and found nothing.

I have resolved that my mouth shall not disobey.

4 As for the deeds of men, by the word of your lips,

I have kept myself from the ways of the violent.

5 My steps have held fast to your paths.

My feet have not slipped.

6 I have called on you, for you will answer me, God.

Turn your ear to me.

Hear my speech.

7 Show your marvelous loving kindness,

you who save those who take refuge by your right hand from their enemies.

8 Keep me as the apple of your eye.

Hide me under the shadow of your wings,

9 from the wicked who oppress me,

my deadly enemies, who surround me.

10 They close up their callous hearts.

With their mouth they speak proudly.

11 They have now surrounded us in our steps.

They set their eyes to cast us down to the earth.

12 He is like a lion that is greedy of his prey,

as it were a young lion lurking in secret places.

13 Arise, Yahweh, confront him.

Cast him down.

Deliver my soul from the wicked by your sword,

14 from men by your hand, Yahweh,

from men of the world, whose portion is in this life.

You fill the belly of your cherished ones.

Your sons have plenty,

and they store up wealth for their children.

15 As for me, I shall see your face in righteousness.

I shall be satisfied, when I awake, with seeing your form.

1 (O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!

2 Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!

3 Dacă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gîndesc.

4 Cît priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvîntul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;

5 paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.

6 Strig către Tine, căci m'asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvîntul meu!

7 Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi -i izbăveşti de protivnicii lor, prin dreapta Ta!

8 Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,

9 de cei răi, cari mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă împresoară.

10 Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.

11 Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pîndesc ca să mă trîntească la pămînt.

12 Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pîndă în culcuşul lui.

13 Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară -l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!

14 Scapă-mă de oameni, cu mîna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pîntecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sînt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.

15 Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.