1 Yahweh, you have searched me,

and you know me.

2 You know my sitting down and my rising up.

You perceive my thoughts from afar.

3 You search out my path and my lying down,

and are acquainted with all my ways.

4 For there is not a word on my tongue,

but behold, Yahweh, you know it altogether.

5 You hem me in behind and before.

You laid your hand on me.

6 This knowledge is beyond me.

It’s lofty.

I can’t attain it.

7 Where could I go from your Spirit?

Or where could I flee from your presence?

8 If I ascend up into heaven, you are there.

If I make my bed in Sheol, behold, you are there!

9 If I take the wings of the dawn,

and settle in the uttermost parts of the sea,

10 even there your hand will lead me,

and your right hand will hold me.

11 If I say, "Surely the darkness will overwhelm me.

The light around me will be night,"

12 even the darkness doesn’t hide from you,

but the night shines as the day.

The darkness is like light to you.

13 For you formed my inmost being.

You knit me together in my mother’s womb.

14 I will give thanks to you,

for I am fearfully and wonderfully made.

Your works are wonderful.

My soul knows that very well.

15 My frame wasn’t hidden from you,

when I was made in secret,

woven together in the depths of the earth.

16 Your eyes saw my body.

In your book they were all written,

the days that were ordained for me,

when as yet there were none of them.

17 How precious to me are your thoughts, God!

How vast is their sum!

18 If I would count them, they are more in number than the sand.

When I wake up, I am still with you.

19 If only you, God, would kill the wicked.

Get away from me, you bloodthirsty men!

20 For they speak against you wickedly.

Your enemies take your name in vain.

21 Yahweh, don’t I hate those who hate you?

Am I not grieved with those who rise up against you?

22 I hate them with perfect hatred.

They have become my enemies.

23 Search me, God, and know my heart.

Try me, and know my thoughts.

24 See if there is any wicked way in me,

and lead me in the everlasting way.

1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,

2 ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.

3 Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.

4 Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.

5 Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.

6 O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.

7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?

8 Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;

9 Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

10 şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.

11 Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``

12 Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.

13 Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:

14 Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.

16 Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

17 Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!

18 Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.

19 O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!

20 Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!

21 Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

22 Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.

23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!

24 Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!