1 Provérbios de Salomão, filho de Davi, rei de Israel. 2 Para se conhecer a sabedoria e a instrução; para se entenderem as palavras da prudência; 3 para se receber a instrução do entendimento, a justiça, o juízo e a equidade; 4 para dar aos simples prudência, e aos jovens conhecimento e bom siso; 5 para o sábio ouvir e crescer em sabedoria, e o instruído adquirir sábios conselhos; 6 para entender provérbios e sua interpretação, como também as palavras dos sábios e suas adivinhações.

7 O temor do Senhor é o princípio da ciência; os loucos desprezam a sabedoria e a instrução.

8 Filho meu, ouve a instrução de teu pai e não deixes a doutrina de tua mãe. 9 Porque diadema de graça serão para a tua cabeça e colares para o teu pescoço. 10 Filho meu, se os pecadores, com blandícias, te quiserem tentar, não consintas. 11 Se disserem: Vem conosco, espiemos o sangue, espreitemos sem razão os inocentes, 12 traguemo-los vivos, como a sepultura, e inteiros, como os que descem à cova; 13 acharemos toda sorte de fazenda preciosa; encheremos as nossas casas de despojos; 14 lançarás a tua sorte entre nós; teremos todos uma só bolsa. 15 Filho meu, não te ponhas a caminho com eles; desvia o teu pé das suas veredas. 16 Porque os pés deles correm para o mal e se apressam a derramar sangue. 17 Na verdade, debalde se estenderia a rede perante os olhos de qualquer ave. 18 E estes armam ciladas contra o seu próprio sangue; e a sua própria vida espreitam. 19 Tais são as veredas de todo aquele que se entrega à cobiça; ela prenderá a alma dos que a possuem.

20 A suprema Sabedoria altissonantemente clama de fora; pelas ruas levanta a sua voz. 21 Nas encruzilhadas, no meio dos tumultos, clama; às entradas das portas e na cidade profere as suas palavras: 22 Até quando, ó néscios, amareis a necedade? E vós, escarnecedores, desejareis o escárnio? E vós, loucos, aborrecereis o conhecimento? 23 Convertei-vos pela minha repreensão; eis que abundantemente derramarei sobre vós meu espírito e vos farei saber as minhas palavras. 24 Mas, porque clamei, e vós recusastes; porque estendi a minha mão, e não houve quem desse atenção; 25 antes, rejeitastes todo o meu conselho e não quisestes a minha repreensão; 26 também eu me rirei na vossa perdição e zombarei, vindo o vosso temor, 27 vindo como assolação o vosso temor, e vindo a vossa perdição como tormenta, sobrevindo-vos aperto e angústia. 28 Então, a mim clamarão, mas eu não responderei; de madrugada me buscarão, mas não me acharão. 29 Porquanto aborreceram o conhecimento e não preferiram o temor do Senhor; 30 não quiseram o meu conselho e desprezaram toda a minha repreensão. 31 Portanto, comerão do fruto do seu caminho e fartar-se-ão dos seus próprios conselhos. 32 Porque o desvio dos simples os matará, e a prosperidade dos loucos os destruirá. 33 Mas o que me der ouvidos habitará seguramente e estará descansado do temor do mal.

1 Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,2 pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii;3 pentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire;4 ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tînărului cunoştinţă şi chibzuinţă, -5 să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă-6 pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvînt adînc, înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tîlc.7 Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.8 Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău, şi nu lepăda îndrumările mamei tale!9 Căci ele sînt o cunună plăcută pe capul tău, şi un lanţ de aur la gîtul tău.10 Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa cîştigat de ei!11 Dacă-ţi vor zice: ,,Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sînge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;12 haidem să -i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă;13 vom găsi tot felul de lucruri scumpe, şi ne vom umplea casele cu pradă;14 vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!`` -15 fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!16 Căci picioarele lor aleargă la rău, şi se grăbesc să verse sînge.17 Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor;18 căci ei întind curse tocmai împotriva sîngelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.19 Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de cîştig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.20 Înţelepciunea strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul în pieţe:21 strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:22 ,,Pînă cînd veţi iubi prostia, proştilor? Pînă cînd le va plăcea batjocoritorilor batjocura, şi vor urî nebunii ştiinţa?23 Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele...24 Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mîna şi nimeni ia seama,25 fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele, şi nu vă plac mustrările mele,26 de aceea şi eu, voi rîde cînd veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi cînd vă va apuca groaza,27 cînd vă va apuca groaza ca o furtună, şi cînd vă va învălui nenorocirea ca un vîrtej, cînd va da peste voi necazul şi strîmtorarea.28 Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.29 Pentrucă au urît ştiinţa, şi n'au ales frica Domnului,30 pentrucă n'au iubit sfaturile mele, şi au nesocotit toate mustrările mele.31 De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor, şi se vor sătura cu sfaturile lor.32 Căci împotrivirea proştilor îi ucide, şi liniştea nebunilor îi pierde;33 dar cel ce m'ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.