1 Fogem os ímpios, sem que ninguém os persiga; mas qualquer justo está confiado como o filho do leão. 2 Por causa da transgressão da terra, muitos são os seus príncipes, mas, por virtude de homens prudentes e sábios, ela continuará. 3 O homem pobre que oprime os pobres é como chuva impetuosa, que não deixa nenhum trigo. 4 Os que deixam a lei louvam o ímpio; mas os que guardam a lei pelejam contra eles. 5 Os homens maus não entendem o juízo, mas os que buscam o Senhor entendem tudo. 6 Melhor é o pobre que anda na sua sinceridade do que o de caminhos perversos, ainda que seja rico. 7 O que guarda a lei é filho sábio, mas o companheiro dos comilões envergonha a seu pai. 8 O que aumenta a sua fazenda com usura e onzena ajunta-a para o que se compadece do pobre. 9 O que desvia os seus ouvidos de ouvir a lei, até a sua oração será abominável. 10 O que faz com que os retos se desviem para um mau caminho, ele mesmo cairá na sua cova; mas os sinceros herdarão o bem. 11 O homem rico é sábio aos seus próprios olhos; mas o pobre que é sábio o examina. 12 Quando os justos triunfam, há grande alegria; mas, quando os ímpios sobem, os homens escondem-se. 13 O que encobre as suas transgressões nunca prosperará; mas o que as confessa e deixa alcançará misericórdia. 14 Bem-aventurado o homem que continuamente teme; mas o que endurece o seu coração virá a cair no mal. 15 Como leão bramidor e urso faminto, assim é o ímpio que domina sobre um povo pobre. 16 O príncipe falto de inteligência também multiplica as opressões, mas o que aborrece a avareza prolongará os seus dias. 17 O homem carregado do sangue de qualquer pessoa fugirá até à cova; ninguém o detenha. 18 O que anda sinceramente salvar-se-á, mas o perverso em seus caminhos cairá logo. 19 O que lavrar a sua terra virá a fartar-se de pão, mas o que segue a ociosos se fartará de pobreza. 20 O homem fiel abundará em bênçãos, mas o que se apressa a enriquecer não ficará sem castigo. 21 Ter respeito à aparência de pessoas não é bom, porque até por um bocado de pão o homem prevaricará. 22 Aquele que tem um olho mau corre atrás das riquezas, mas não sabe que há de vir sobre ele a pobreza. 23 O que repreende ao homem achará depois mais favor do que aquele que lisonjeia com a língua. 24 O que rouba a seu pai ou a sua mãe e diz: Não há transgressão, companheiro é do destruidor. 25 O altivo de ânimo levanta contendas, mas o que confia no Senhor engordará. 26 O que confia no seu próprio coração é insensato, mas o que anda sabiamente escapará. 27 O que dá ao pobre não terá necessidade, mas o que esconde os olhos terá muitas maldições.

28 Quando os ímpios sobem, os homens se escondem, mas, quando eles perecem, os justos se multiplicam.

1 Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tînăr. -2 Cînd este răscoală într'o ţară, sînt mulţi capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinueşte. -3 Un om sărac care apasă pe cei obijduiţi, este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pîne. -4 Ceice părăsesc legea, laudă pe cel rău, dar ceice păzesc legea se mînie pe el. -5 Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar ceice caută pe Domnul înţeleg totul. -6 Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decît bogatul care umblă pe căi sucite. -7 Celce păzeşte legea, este un fiu priceput, dar celce umblă cu cei desfrînaţi face ruşine tatălui său. -8 Cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobîndă şi camătă, le strînge pentru celce are milă de săraci. -9 Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n'asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scîrbă. -10 Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea, cade în groapa pe care a săpat -o, dar oamenii fără prihană moştenesc fericirea. -11 Omul bogat se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează. -12 Cînd biruiesc cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde. -13 Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare. -14 Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire. -15 Ca un leu care răcneşte şi ca un urs flămînd, aşa este cel rău care stăpîneşte peste un popor sărac. -16 Un voivod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele. -17 Un om al cărui cuget este încărcat cu sîngele altuia, fuge pînă la groapă: nimeni să nu -l oprească. -18 Cine umblă în neprihănire, găseşte mîntuirea, dar cine umblă pe două căi strîmbe cade într'o groapă. -19 Cine îşi lucrează cîmpul are belşug de pîne, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie. -20 Un om credincios este năpădit de binecuvîntări, dar celce vrea să se îmbogăţească repede nu rămîne nepedepsit. -21 Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pîne poate un om să se dedea la păcat. -22 Un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el. -23 Cine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decît cel cu limba linguşitoare. -24 Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa, şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul. -25 Cel lacom stîrneşte certuri, dar celce se încrede în Domnul este săturat din belşug. -26 Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mîntuit. -27 Cine dă săracului, nu duce lipsă, dar cine închide ochii, este încărcat cu blesteme. -28 Cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar cînd pier ei, cei buni se înmulţesc. -