1 Filho meu, atende à minha sabedoria; à minha razão inclina o teu ouvido; 2 para que conserves os meus avisos, e os teus lábios guardem o conhecimento. 3 Porque os lábios da mulher estranha destilam favos de mel, e o seu paladar é mais macio do que o azeite; 4 mas o seu fim é amargoso como o absinto, agudo como a espada de dois fios. 5 Os seus pés descem à morte; os seus passos firmam-se no inferno. 6 Ela não pondera a vereda da vida; as suas carreiras são variáveis, e não as conhece.

7 Agora, pois, filhos, dai-me ouvidos e não vos desvieis das palavras da minha boca. 8 Afasta dela o teu caminho e não te aproximes da porta da sua casa; 9 para que não dês a outros a tua honra, nem os teus anos a cruéis. 10 Para que não se fartem os estranhos do teu poder, e todos os teus trabalhos entrem na casa do estrangeiro; 11 e gemas no teu fim, quando se consumirem a tua carne e o teu corpo, 12 e digas: Como aborreci a correção! E desprezou o meu coração a repreensão! 13 E não escutei a voz dos meus ensinadores, nem a meus mestres inclinei o meu ouvido! 14 Quase que em todo o mal me achei no meio da congregação e do ajuntamento.

15 Bebe a água da tua cisterna e das correntes do teu poço. 16 Derramar-se-iam por fora as tuas fontes, e pelas ruas, os ribeiros de águas? 17 Sejam para ti só e não para os estranhos contigo. 18 Seja bendito o teu manancial, e alegra-te com a mulher da tua mocidade, 19 como cerva amorosa e gazela graciosa; saciem-te os seus seios em todo o tempo; e pelo seu amor sê atraído perpetuamente. 20 E por que, filho meu, andarias atraído pela estranha e abraçarias o seio da estrangeira? 21 Porque os caminhos do homem estão perante os olhos do Senhor, e ele aplana todas as suas carreiras. 22 Quanto ao ímpio, as suas iniquidades o prenderão, e, com as cordas do seu pecado, será detido. 23 Ele morrerá, porque sem correção andou, e, pelo excesso da sua loucura, andará errado.

1 Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,2 ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.3 Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;4 dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.5 Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.6 Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.7 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:8 depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,9 ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;10 ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;11 ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,12 şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?13 Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?14 Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``15 Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.16 Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?17 Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.18 Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.19 Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!20 Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?21 Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.22 Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.23 El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.