1 Melhor é o pobre que anda na sua sinceridade do que o perverso de lábios e tolo. 2 Assim também ficar a alma sem conhecimento não é bom; e o que se apressa com seus pés peca. 3 A estultícia do homem perverterá o seu caminho, e o seu coração se irará contra o Senhor. 4 As riquezas granjeiam muitos amigos, mas ao pobre o seu próprio amigo o deixa. 5 A falsa testemunha não ficará inocente; e o que profere mentiras não escapará. 6 Muitos suplicam a face do príncipe, e cada um é amigo daquele que dá presentes. 7 Todos os irmãos do pobre o aborrecem; quanto mais se afastarão dele os seus amigos! Corre após eles com palavras, mas não servem de nada. 8 O que adquire entendimento ama a sua alma; o que conserva a inteligência achará o bem. 9 A falsa testemunha não ficará impune; e o que profere mentiras perecerá. 10 Ao tolo não está bem o deleite; quanto menos ao servo dominar os príncipes! 11 O entendimento do homem retém a sua ira; e sua glória é passar sobre a transgressão. 12 Como o bramido do filho do leão é a indignação do rei; mas, como o orvalho sobre a erva, é a sua benevolência. 13 Grande miséria é para o pai o filho insensato, e um gotejar contínuo, as contenções da mulher. 14 A casa e a fazenda são a herança dos pais; mas do Senhor vem a mulher prudente. 15 A preguiça faz cair em profundo sono, e a alma enganadora padecerá fome. 16 O que guardar o mandamento guardará a sua alma; mas o que desprezar os seus caminhos morrerá. 17 Ao Senhor empresta o que se compadece do pobre, e ele lhe pagará o seu benefício. 18 Castiga teu filho enquanto há esperança, mas para o matar não alçarás a tua alma. 19 Homem de grande ira tem de sofrer o dano; porque, se tu o livrares, virás ainda a fazê-lo novamente. 20 Ouve o conselho e recebe a correção, para que sejas sábio nos teus últimos dias. 21 Muitos propósitos há no coração do homem, mas o conselho do Senhor permanecerá. 22 O desejo do homem é a sua beneficência; mas o pobre é melhor do que o mentiroso. 23 O temor do Senhor encaminha para a vida; aquele que o tem ficará satisfeito, e não o visitará mal nenhum. 24 O preguiçoso esconde a mão no seio; enfada-se de a levar à boca. 25 Fere o escarnecedor, e o simples tomará aviso; repreende ao sábio, e aprenderá conhecimento. 26 O que aflige a seu pai ou afugenta a sua mãe filho é que envergonha e desonra. 27 Cessa, filho meu, ouvindo a instrução, de te desviares das palavras do conhecimento. 28 A testemunha de Belial escarnece do juízo, e a boca dos ímpios engole a iniquidade. 29 Preparados estão os juízos para os escarnecedores e os açoites para as costas dos tolos.

1 Mai mult preţuieşte săracul, care umblă în neprihănirea lui, decît un bogat cu buze stricate şi nebun. -2 Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva, şi cine aleargă neghiobeşte înainte, o nimereşte rău. -3 Nebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cîrteşte împotriva Domnului cu inima lui. -4 Bogăţia aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui. -5 Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni nu va scăpa. -6 Omul darnic are mulţi linguşitori, şi toţi sînt prieteni cu cel ce dă daruri. -7 Toţi fraţii săracului îl urăsc; cu cît mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi. -8 Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea. -9 Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit, şi celce spune minciuni va pieri, -10 Unui nebun nu -i şade bine să trăiască în desfătări, cu atît mai puţin unui rob să stăpînească peste voivozi. -11 Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile. -12 Mînia împăratului este ca răcnetul unui leu, şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă. -13 Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gîlcevitoare este ca o straşină de pe care picură într'una. -14 Casa şi averea le moştenim dela părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar dela Domnul. -15 Lenea te cufundă într'un somn adînc, şi sufletul molatic sufere de foame. -16 Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri. -17 Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea. -18 Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să -l omori. -19 Cel pe care -l apucă mînia trebuie să-şi ia pedeapsa; căci dacă -l scoţi din ea, va trebui să mai faci odată lucrul acesta. -20 Ascultă sfaturile, şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor! -21 Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărîrea Domnului, aceea se împlineşte. -22 Ceeace face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decît nu mincinos. -23 Frica de Domnul duce la viaţă, şi celce o are, petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire. -24 Leneşul îşi vîră mîna în strachină, şi n'o duce înapoi la gură. -25 Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; mustră... pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa. -26 Cine jăfuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mamă-sa, este un fiu care aduce ruşine şi ocară. -27 Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. -28 Un martor stricat îşi bate joc de dreptate, şi gura celor răi înghite nelegiuirea. -29 Pedepsele sînt pregătite pentru batjocoritori, şi loviturile pentru spinările nebunilor.