1 Do homem são as preparações do coração, mas do Senhor, a resposta da boca. 2 Todos os caminhos do homem são limpos aos seus olhos, mas o Senhor pesa os espíritos. 3 Confia ao Senhor as tuas obras, e teus pensamentos serão estabelecidos. 4 O Senhor fez todas as coisas para os seus próprios fins e até ao ímpio, para o dia do mal. 5 Abominação é para o Senhor todo altivo de coração; ainda que ele junte mão à mão, não ficará impune. 6 Pela misericórdia e pela verdade, se purifica a iniquidade; e, pelo temor do Senhor, os homens se desviam do mal. 7 Sendo os caminhos do homem agradáveis ao Senhor, até a seus inimigos faz que tenham paz com ele. 8 Melhor é o pouco com justiça do que a abundância de colheita com injustiça. 9 O coração do homem considera o seu caminho, mas o Senhor lhe dirige os passos. 10 Adivinhação se acha nos lábios do rei; em juízo não prevaricará a sua boca. 11 O peso e a balança justa são do Senhor; obra sua são todas as pedras da bolsa. 12 Abominação é para os reis o praticarem a impiedade, porque com justiça se estabelece o trono. 13 Os lábios de justiça são o contentamento dos reis, e eles amarão o que fala coisas retas. 14 O furor do rei é como um mensageiro da morte, mas o homem sábio o apaziguará. 15 Na luz do rosto do rei está a vida, e a sua benevolência é como a nuvem de chuva serôdia. 16 Quanto melhor é adquirir a sabedoria do que o ouro! E quanto mais excelente, adquirir a prudência do que a prata! 17 O alto caminho dos retos é desviar-se do mal; o que guarda o seu caminho preserva a sua alma. 18 A soberba precede a ruína, e a altivez do espírito precede a queda. 19 Melhor é ser humilde de espírito com os mansos do que repartir o despojo com os soberbos. 20 O que atenta prudentemente para a palavra achará o bem, e o que confia no Senhor será bem-aventurado. 21 O sábio de coração será chamado prudente, e a doçura dos lábios aumentará o ensino. 22 O entendimento, para aqueles que o possuem, é uma fonte de vida, mas a instrução dos tolos é a sua estultícia. 23 O coração do sábio instrui a sua boca e acrescenta doutrina aos seus lábios. 24 Favo de mel são as palavras suaves: doces para a alma e saúde para os ossos. 25 Há caminho que parece direito ao homem, mas o seu fim são os caminhos da morte. 26 O trabalhador trabalha para si mesmo, porque a sua boca o instiga. 27 O homem vão cava o mal, e nos seus lábios se acha como que um fogo ardente. 28 O homem perverso levanta a contenda, e o difamador separa os maiores amigos. 29 O homem violento persuade o seu companheiro e guia-o por caminho não bom. 30 Fecha os olhos para imaginar perversidades; mordendo os lábios, efetua o mal. 31 Coroa de honra são as cãs, achando-se elas no caminho da justiça. 32 Melhor é o longânimo do que o valente, e o que governa o seu espírito do que o que toma uma cidade. 33 A sorte se lança no regaço, mas do Senhor procede toda a sua disposição.

1 Planurile pe cari le face inima atîrnă de om, dar răspunsul pe care -l dă gura vine dela Domnul. -2 Toate căile omului sînt curate în ochii lui, dar celce cercetează duhurile este Domnul. -3 Încredinţează-ţi lucrările în mîna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile. -4 Domnul a făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii. -5 Orice inimă trufaşă este o scîrbă înaintea Domnului; hotărît, ea nu va rămînea nepedepsită. -6 Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate dela rău. -7 Cînd sînt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui. -8 Mai bine puţin, cu dreptate, decît mari venituri, cu strîmbătate. -9 Inima omului se gîndeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii. -10 Hotărîri dumnezeieşti sînt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greşeli cînd judecă. -11 Cîntarul şi cumpăna dreaptă vin dela Domnul; toate greutăţile de cîntărit sînt lucrarea Lui. -12 Împăraţilor le este scîrbă să facă rău, căci prin neprihănire se întăreşte un scaun de domnie. -13 Buzele neprihănite sînt plăcute împăraţilor, şi ei iubesc pe celce vorbeşte cu neprihănire. -14 Mînia împăratului este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s'o potolească. -15 Seninătatea feţei împăratului este viaţa, şi bunăvoinţa lui este ca o ploaie de primăvară. -16 Cu cît mai mult face cîştigarea înţelepciunii decît a aurului! Cu cît este mai de dorit cîştigarea priceperii decît a argintului! -17 Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale. -18 Mîndria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii. -19 Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decît să împarţi prada cu cei mîndri. -20 Cine cugetă la Cuvîntul Domnului, găseşte fericirea, şi cine se încrede în Domnul este fericit. -21 Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa. -22 Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are; dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor. -23 Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea cînd vorbeşte, şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. -24 Cuvintele prietenoase sînt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase. -25 Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte. -26 Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru. -27 Omul stricat pregăteşte nenorocirea, şi pe buzele lui este ca un foc aprins. -28 Omul neastîmpărat stîrneşte certuri, şi pîrîtorul desbină pe cei mai buni prieteni. -29 Omul asupritor amăgeşte pe aproapele său, şi -l duce pe o cale, care nu este bună. -30 Cine închide ochii, ca să se dedea la gînduri stricate, cine-şi muşcă buzele, a şi săvîrşit răul. -31 Perii albi sînt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii. -32 Cel încet la mînie preţuieşte mai mult decît un viteaz, şi cine este stăpîn pe sine preţuieşte mai mult decît cine cucereşte cetăţi. -33 Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărîre vine dela Domnul. -