1 Filho meu, guarda as minhas palavras e esconde dentro de ti os meus mandamentos. 2 Guarda os meus mandamentos e vive; e a minha lei, como a menina dos teus olhos. 3 Ata-os aos teus dedos, escreve-os na tábua do teu coração. 4 Dize à Sabedoria: Tu és minha irmã; e à prudência chama tua parenta; 5 para te guardarem da mulher alheia, da estranha que lisonjeia com as suas palavras.

6 Porque da janela da minha casa, por minhas grades olhando eu, 7 vi entre os simples, descobri entre os jovens, um jovem falto de juízo, 8 que passava pela rua junto à sua esquina e seguia o caminho da sua casa, 9 no crepúsculo, à tarde do dia, na escuridão e trevas da noite.

10 E eis que uma mulher lhe saiu ao encontro, com enfeites de prostituta e astuto coração. 11 Esta era alvoroçadora e contenciosa, e não paravam em casa os seus pés; 12 ora pelas ruas, ora pelas praças, espreitando por todos os cantos, 13 aproximou-se dele, e o beijou, e esforçou o seu rosto, e disse-lhe: 14 Sacrifícios pacíficos tenho comigo; hoje paguei os meus votos. 15 Por isso, saí ao teu encontro, a buscar diligentemente a tua face, e te achei. 16 Já cobri a minha cama com cobertas de tapeçaria, com obras lavradas com linho fino do Egito; 17 já perfumei o meu leito com mirra, aloés e canela. 18 Vem, saciemo-nos de amores até pela manhã; alegremo-nos com amores. 19 Porque o marido não está em casa, foi fazer uma jornada ao longe. 20 Um saquitel de dinheiro levou na sua mão; só no dia marcado voltará a casa.

21 Seduziu-o com a multidão das suas palavras, com as lisonjas dos seus lábios o persuadiu. 22 E ele segue-a logo, como boi que vai ao matadouro; e, como o louco ao castigo das prisões, 23 até que a flecha lhe atravesse o fígado, como a ave que se apressa para o laço e não sabe que ele está ali contra a sua vida.

24 Agora, pois, filhos, dai-me ouvidos e estai atentos às palavras da minha boca; 25 não se desvie para os seus caminhos o teu coração, e não andes perdido nas suas veredas; 26 porque a muitos feridos derribou; e são muitíssimos os que por ela foram mortos. 27 Caminhos de sepultura é a sua casa, os quais descem às câmaras da morte.

1 Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele.2 Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor.3 Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.4 Zi înţelepciunii: ,,Tu eşti sora mea!`` Şi numeşte priceperea prietena ta, -5 ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.6 Stăteam la fereastra casei mele, şi mă uitam prin zăbrele.7 Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.8 Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.9 Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.10 Şi, iată că, i -a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.11 Era bună de gură şi fără astîmpăr; picioarele nu -i puteau sta acasă:12 cînd în uliţă, cînd în pieţe, pela toate colţurile stătea la pîndă.13 Ea l -a îmbrăţişat şi l -a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i -a zis:14 ,,Eram datoare cu o jertfă de mulţămire, azi mi-am împlinit juruinţele.15 De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am şi găsit.16 Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pînzeturi din Egipt;17 mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.18 Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă, să ne desfătăm cu desmierdări!19 Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într'o călătorie lungă,20 a luat cu el sacul cu bani, şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.``21 Tot vorbindu -i, ea l -a ademenit, şi l -a atras cu buzele ei ademenitoare.22 De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,23 ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.24 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.25 Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.26 Căci ea a făcut să cadă multe jertfe, şi mulţi sînt cei pe cari i -a ucis ea.27 Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.