1 A resposta branda desvia o furor, mas a palavra dura suscita a ira. 2 A língua dos sábios adorna a sabedoria, mas a boca dos tolos derrama a estultícia. 3 Os olhos do Senhor estão em todo lugar, contemplando os maus e os bons. 4 Uma língua saudável é árvore de vida, mas a perversidade nela quebranta o espírito. 5 O tolo despreza a correção de seu pai, mas o que observa a repreensão prudentemente se haverá. 6 Na casa do justo há um grande tesouro, mas nos frutos do ímpio há perturbação. 7 Os lábios dos sábios derramarão o conhecimento, mas o coração dos tolos não fará assim. 8 O sacrifício dos ímpios é abominável ao Senhor, mas a oração dos retos é o seu contentamento. 9 O caminho do ímpio é abominável ao Senhor, mas ele ama o que segue a justiça. 10 Correção molesta há para o que deixa a vereda, e o que aborrece a repreensão morrerá. 11 O inferno e a perdição estão perante o Senhor; quanto mais o coração dos filhos dos homens! 12 Não ama o escarnecedor aquele que o repreende, nem se chegará para os sábios. 13 O coração alegre aformoseia o rosto, mas, pela dor do coração, o espírito se abate. 14 O coração sábio buscará o conhecimento, mas a boca dos tolos se apascentará de estultícia. 15 Todos os dias do aflito são maus, mas o de coração alegre tem um banquete contínuo. 16 Melhor é o pouco com o temor do Senhor do que um grande tesouro onde há inquietação. 17 Melhor é a comida de hortaliça onde há amor do que o boi gordo e, com ele, o ódio. 18 O homem iracundo suscita contendas, mas o longânimo apaziguará a luta. 19 O caminho do preguiçoso é como a sebe de espinhos, mas a vereda dos retos está bem-igualada. 20 O filho sábio alegrará a seu pai, mas o homem insensato despreza a sua mãe. 21 A estultícia é alegria para o que carece de entendimento, mas o homem sábio anda retamente. 22 Onde não há conselho os projetos saem vãos, mas, com a multidão de conselheiros, se confirmarão. 23 O homem se alegra na resposta da sua boca, e a palavra, a seu tempo, quão boa é! 24 Para o sábio, o caminho da vida é para cima, para que ele se desvie do inferno que está embaixo. 25 O Senhor arrancará a casa dos soberbos, mas firmará a herança da viúva. 26 Abomináveis são para o Senhor os pensamentos do mau, mas as palavras dos limpos são aprazíveis. 27 O que se dá à cobiça perturba a sua casa, mas o que aborrece as dádivas viverá. 28 O coração do justo medita o que há de responder, mas a boca dos ímpios derrama em abundância coisas más. 29 Longe está o Senhor dos ímpios, mas escutará a oração dos justos. 30 A luz dos olhos alegra o coração; a boa fama engorda os ossos. 31 Os ouvidos que escutam a repreensão da vida no meio dos sábios farão a sua morada. 32 O que rejeita a correção menospreza a sua alma, mas o que escuta a repreensão adquire entendimento. 33 O temor do Senhor é a instrução da sabedoria, e diante da honra vai a humildade.

1 Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.2 Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. -3 Ochii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. -4 Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. -5 Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. -6 În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în cîştigurile celui rău este turburare. -7 Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. -8 Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. -9 Calea celui rău este urîtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. -10 Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. -11 Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor! -12 Batjocoritorului nu -i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. -13 O inimă veselă înseninează faţa; dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. -14 Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. -15 Toate zilele celui nenorocit sînt rele, dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ necurmat. -16 Mai bine puţin, cu frică de Domnul, de cît o mare bogăţie, cu turburare! -17 Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, de cît un bou îngrăşat, şi ură. -18 Un om iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. -19 Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. -20 Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. -21 Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. -22 Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. -23 Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! -24 Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să -l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. -25 Domnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. -26 Gîndurile rele sînt urîte Domnului, dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. -27 Cel lacom de cîştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. -28 Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. -29 Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. -30 O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. -31 Urechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. -32 Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. -33 Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. -