1 Como ribeiros de águas, assim é o coração do rei na mão do Senhor; a tudo quanto quer o inclina. 2 Todo caminho do homem é reto aos seus olhos, mas o Senhor sonda os corações. 3 Fazer justiça e julgar com retidão é mais aceitável ao Senhor do que oferecer-lhe sacrifício. 4 Olhar altivo, coração orgulhoso e até a lavoura dos ímpios são pecado. 5 Os pensamentos do diligente tendem à abundância, mas os de todo apressado, tão somente à pobreza. 6 Trabalhar por ajuntar tesouro com língua falsa é uma vaidade, e aqueles que a isso são impelidos buscam a morte. 7 As rapinas dos ímpios virão a destruí-los, porquanto eles recusam praticar a justiça. 8 O caminho do homem perverso é inteiramente tortuoso, mas a obra do puro é reta. 9 Melhor é morar num canto de umas águas-furtadas do que com a mulher rixosa numa casa ampla. 10 A alma do ímpio deseja o mal; o seu próximo não agrada aos seus olhos. 11 Quando o escarnecedor é castigado, o simples torna-se sábio; e, quando o sábio é instruído, recebe o conhecimento. 12 Prudentemente considera o justo a casa do ímpio, quando os ímpios são arrastados para o mal. 13 O que tapa o seu ouvido ao clamor do pobre também clamará e não será ouvido. 14 O presente que se dá em segredo abate a ira, e a dádiva no seio, uma forte indignação. 15 Praticar a justiça é alegria para o justo, mas espanto para os que praticam a iniquidade. 16 O homem que anda desviado do caminho do entendimento na congregação dos mortos repousará. 17 Necessidade padecerá o que ama os prazeres; o que ama o vinho e o azeite nunca enriquecerá. 18 O resgate do justo é o ímpio; o do reto, o iníquo. 19 Melhor é morar numa terra deserta do que com a mulher rixosa e iracunda. 20 Tesouro desejável e azeite há na casa do sábio, mas o homem insensato o devora. 21 O que segue a justiça e a bondade achará a vida, a justiça e a honra. 22 À cidade dos fortes sobe o sábio e derruba a força em que confiaram. 23 O que guarda a boca e a língua guarda das angústias a sua alma. 24 Quanto ao soberbo e presumido, zombador é seu nome; trata com indignação e soberba. 25 O desejo do preguiçoso o mata, porque as suas mãos recusam-se a trabalhar. 26 Todo o dia avidamente cobiça, mas o justo dá e nada retém. 27 O sacrifício dos ímpios é abominação; quanto mais oferecendo-o com intenção maligna! 28 A testemunha mentirosa perecerá, mas o homem que ouve falará sem imputação. 29 O homem ímpio endurece o seu rosto, mas o reto considera o seu caminho. 30 Não há sabedoria, nem inteligência, nem conselho contra o Senhor. 31 O cavalo prepara-se para o dia da batalha, mas do Senhor vem a vitória.

1 Inima împăratului este ca un rîu de apă în mîna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea. -2 Omul socoteşte că toate căile lui sînt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul. -3 A face dreptate şi judecată, este mai plăcut Domnului decît jertfele. -4 Privirile trufaşe şi inima îngîmfată, această candelă a celor răi, nu este decît păcat. -5 Planurile omului harnic nu duc de cît la belşug, dar celce lucrează cu grabă n'ajunge de cît la lipsă. -6 Comorile cîştigate cu o limbă mincinoasă sînt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. -7 Silnicia celor răi îi mătură, pentrucă nu vor să facă ce este drept. -8 Cel vinovat merge pe căi sucite, dar cel nevinovat face ce este bine.9 Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît cu o nevastă gîlcevitoare într'o casă mare. -10 Sufletul celui rău doreşte răul, semenul lui n'are nici o trecere înaintea lui. -11 Cînd este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept: şi cînd se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa. -12 Cel neprihănit se uită la casa celui rău, şi vede ce repede sînt aruncaţi cei răi în nenorocire. -13 Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns, cînd va striga. -14 Un dar făcut în taină potoleşte mînia, şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mînie. -15 Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar pentru ceice fac răul este o groază. -16 Omul care se abate dela calea înţelepciunii, se va odihni în adunarea celor morţi. -17 Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă, şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte. -18 Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel neprihănit, şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană. -19 Mai bine să locuieşti într'un pămînt pustiu, de cît cu o nevastă gîlcevitoare şi supărăcioasă. -20 Comori de preţ şi untdedelemn sînt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte. -21 Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea, găseşte viaţă, neprihănire şi slavă. -22 Înţeleptul cucereşte cetatea vitejilor, şi doboară puterea în care se încredeau. -23 Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. -24 Cel mîndru şi trufaş se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngîmfării.25 Poftele leneşului îl omoară, pentrucă nu vrea să lucreze cu mînile. -26 Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgîrcenie. -27 Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, cu cît mai mult cînd o aduc cu gînduri nelegiuite. -28 Martorul mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbîndă. -29 Cel rău ia o înfăţişare neruşinată, dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea. -30 Nici înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n'ajută împotriva Domnului. -31 Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului. -