1 And it came to pass that when the people murmured, it was evil in the ears of Jehovah; and Jehovah heard it, and his anger was kindled, and the fire of Jehovah burned among them, and consumed some in the extremity of the camp. 2 And the people cried to Moses; and Moses prayed to Jehovah — and the fire abated. 3 And they called the name of that place Taberah; because a fire of Jehovah burned among them.

4 And the mixed multitude that was among them lusted; and the children of Israel also wept again and said, Who will give us flesh to eat? 5 We remember the fish that we ate in Egypt for nothing; the cucumbers, and the melons, and the leeks, and the onions, and the garlic; 6 and now our soul is dried up: there is nothing at all but the manna before our eyes. 7 And the manna was as coriander seed, and its appearance as the appearance of bdellium. 8 The people went about, and gathered it, and ground it with hand-mills, or beat it in mortars, and boiled it in pots, and made cakes of it; and the taste of it was as the taste of oil-cakes. 9 And when the dew fell upon the camp by night, the manna fell upon it. 10 And Moses heard the people weep throughout their families, every one at the entrance of his tent; and the anger of Jehovah was kindled greatly; it was also evil in the eyes of Moses. 11 And Moses said to Jehovah, Why hast thou done evil to thy servant, and why have I not found favour in thine eyes, that thou layest the burden of all this people upon me? 12 Have I conceived all this people, have I brought them forth, that thou sayest to me, Carry them in thy bosom, as the nursing-father beareth the suckling, unto the land which thou didst swear unto their fathers? 13 Whence should I have flesh to give unto all this people? for they weep unto me, saying, Give us flesh that we may eat! 14 I am not able to bear all this people alone, for it is too heavy for me. 15 And if thou deal thus with me, slay me, I pray thee, if I have found favour in thine eyes, that I may not behold my wretchedness.

16 And Jehovah said to Moses, Gather unto me seventy men of the elders of Israel, whom thou knowest to be the elders of the people, and their officers; and take them to the tent of meeting, and they shall stand there with thee. 17 And I will come down and talk with thee there; and I will take of the Spirit which is upon thee, and will put it upon them; and they shall bear the burden of the people with thee, and thou shalt not bear it alone. 18 And unto the people shalt thou say, Hallow yourselves for to-morrow, and ye shall eat flesh; for ye have wept in the ears of Jehovah, saying, Who will give us flesh to eat? for it was well with us in Egypt; and Jehovah will give you flesh, and ye shall eat. 19 Not one day shall ye eat, nor two days, nor five days, neither ten days, nor twenty days; 20 but for a whole month, until it come out at your nostrils, and it become loathsome unto you; because that ye have despised Jehovah who is among you, and have wept before him, saying, Why came we forth out of Egypt? 21 And Moses said, The people in whose midst I am are six hundred thousand footmen; and thou sayest, I will give them flesh that they may eat a whole month. 22 Shall flocks and herds be slaughtered for them, to suffice them? or shall all the fish of the sea be gathered for them, to suffice them? 23 And Jehovah said to Moses, Hath Jehovah’s hand become short? Now shalt thou see whether my word will come to pass unto thee or not.

24 And Moses went out and told the people the words of Jehovah; and he gathered the seventy men of the elders of the people, and set them round about the tent. 25 And Jehovah came down in a cloud, and spoke to him, and took of the Spirit that was upon him, and put it upon the seventy men, the elders; and it came to pass, that when the Spirit rested on them, they prophesied, but they did not repeat it. 26 And two men remained in the camp, the name of the one, Eldad, and the name of the other, Medad; and the Spirit rested upon them (and they were among them that were written, but they had not gone out to the tent); and they prophesied in the camp. 27 And there ran a youth, and told Moses, and said, Eldad and Medad are prophesying in the camp. 28 And Joshua the son of Nun, the attendant of Moses, one of his young men, answered and said, My lord Moses, forbid them! 29 But Moses said to him, Enviest thou for my sake? would that all Jehovah’s people were prophets, and that Jehovah would put his Spirit upon them! 30 And Moses withdrew into the camp, he and the elders of Israel.

31 And there went forth a wind from Jehovah, and drove quails from the sea, and cast them about the camp, about a day’s journey on this side, and about a day’s journey on the other side, round about the camp, and about two cubits above the earth. 32 And the people rose up all that day, and the whole night, and all the next day, and they gathered the quails: he that gathered little gathered ten homers; and they spread them abroad for themselves round about the camp. 33 The flesh was yet between their teeth, before it was chewed, when the wrath of Jehovah was kindled against the people, and Jehovah smote the people with a very great plague. 34 And they called the name of that place Kibroth-hattaavah; because there they buried the people who lusted. 35 From Kibroth-hattaavah the people journeyed to Hazeroth; and they were at Hazeroth.

1 Poporul*Deut. 9:22. a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat*Ps. 78:21.. S-a aprins*Lev. 10:2. Cap. 16:35.2 Împ. 1:12.Ps. 106:18. între ei focul Domnului și a mistuit o parte din marginea taberei. 2 Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat*Iac. 5:16. Domnului, și focul s-a stins. 3 Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.

4 Adunăturii*Exod 12:38. de oameni care se aflau în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar și copiii lui Israel au început să plângă și să zică: „Cine*Ps. 78:18;106:14.1 Cor. 10:6. ne va da carne să mâncăm? 5 Ne aducem*Exod 10:3. aminte de peștii pe care-i mâncam în Egipt și care nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi. 6 Acum ni s-a uscat*Cap. 21:5. sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decât mana aceasta." 7 Mana*Exod 16:14,31. semăna cu grăuntele de coriandru și la vedere era ca bedelionul*Gen. 2:12.. 8 Poporul se risipea și o strângea, o măcina la râșniță sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală și făcea turte din ea. Mana avea gustul*Exod 16:31. unei turte făcute cu untdelemn. 9 Când cădea roua*Exod 16:13,14. noaptea în tabără, cădea și mana. 10 Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mânia*Ps. 78:21. Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat 11 și a zis*Deut. 1:12. Domnului: „Pentru ce mâhnești Tu pe robul Tău și pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? 12 Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: ‘Poartă-l*Is. 40:11. la sânul tău, cum poartă doica*Is. 49:23.1 Tes. 2:7. pe copil, până în țara pe care ai jurat*Gen. 26:3;50:24.Exod 13:5. părinților lui că i-o vei da’? 13 De unde*Mat. 15:33.Marcu 8:4. să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: ‘Dă-ne carne ca să mâncăm!’ 14 Eu*Exod 18:18. singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. 15 Decât să Te porți așa cu mine, mai bine omoară-mă*1 Împ. 19:4.Iona 4:3., Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd*Ţef. 3:15. nenorocirea." 16 Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine șaptezeci*Exod 24:1,9. de bărbați, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoști ca bătrâni ai poporului și cu putere*Deut. 16:18. asupra lor; adu-i la cortul întâlnirii și să se înfățișeze acolo împreună cu tine. 17 Eu*Vers. 25.Gen. 11:5.Gen. 18:21.Exod 19:20. Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo; voi lua din duhul*1 Sam. 10:6.2 Împ. 2:15.Neem. 9:20.Is. 44:3.Ioel 2:28. care este peste tine și-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n-o porți tu singur. 18 Să spui poporului: ‘Sfințiți-vă*Exod 19:10. pentru mâine și aveți să mâncați carne, fiindcă ați plâns în*Exod 16:7. auzul Domnului și ați zis: «Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi*Vers. 5.Fapte 7:39. o duceam bine în Egipt!» Domnul vă va da carne și veți mânca. 19 Aveți să mâncați carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, 20 ci o lună*Ps. 78:29;106:15. întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că n-ați ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru și pentru că ați plâns înaintea Lui, zicând: «Pentru ce*Cap. 21:5. am ieșit noi oare din Egipt?»’" 21 Moise a zis: „Șase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul*Gen. 12:2.Exod 12:37;38:26. Cap. 1:46. căruia sunt eu, și Tu zici: ‘Le voi da carne și vor mânca o lună întreagă!’ 22 Putem tăia*2 Împ. 7:2.Mat. 15:33.Marcu 8:4.Ioan 6:7,9. oare atâtea oi și atâția boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toți peștii mării, ca să le ajungă?" 23 Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva*Is. 50:2;59:1. s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ți-am spus se va*Cap. 23:19.Ezec. 12:25;24:14. întâmpla sau nu." 24 Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat*Vers. 16. șaptezeci de bărbați din bătrânii poporului și i-a pus în jurul cortului. 25 Domnul S-a coborât*Vers. 17. Cap. 12:5. în nor și a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el și l-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și de îndată ce duhul s-a așezat*2 Împ. 2:15. peste ei, au început să prorocească*1 Sam. 10:5,6,10;19:20,21,23.Ioel 2:28.Fapte 2:17,18.1 Cor. 14:1., dar după aceea n-au mai prorocit. 26 Doi oameni, unul numit Eldad și altul Medad, rămăseseră în tabără, și duhul s-a așezat și peste ei, căci erau dintre cei scriși, măcar că nu*1 Sam. 20:26.Ier. 36:5. se duseseră la cort. Și au început să prorocească și ei în tabără. 27 Un tânăr a alergat și a dat de știre lui Moise, zicând: „Eldad și Medad prorocesc în tabără." 28 Și Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinerețea lui, a luat cuvântul și a zis: „Domnule Moise*Marcu 9:38.Luca 9:49.Ioan 3:26., oprește-i." 29 Moise i-a răspuns: „Ești gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu*1 Cor. 14:5. ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci și Domnul să-Și pună Duhul Lui peste ei!" 30 Apoi Moise s-a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel. 31 Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt*Exod 16:13.Ps. 78:26-28;105:40., care a adus prepelițe și le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte și cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălțime de aproape doi coți de la fața pământului. 32 În tot timpul zilei aceleia și toată noaptea și toată ziua următoare, poporul s-a sculat și a strâns prepelițe; cel ce strânsese cel mai puțin avea zece omeri. Ei și le-au întins în jurul taberei. 33 Pe când carnea*Ps. 78:30,31. era încă în dinții lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. 34 Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă. 35 De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat*Cap. 33:17. la Hațerot și s-a oprit la Hațerot.