1 Yhtä vähän kuin lumi kesällä ja sade elonaikana soveltuu tyhmälle kunnia.2 Kuin liitävä lintu, kuin lentävä pääskynen on aiheeton kirous: ei se toteen käy.3 Hevoselle ruoska, aasille suitset, tyhmille vitsa selkään!4 Älä vastaa tyhmälle hänen hulluutensa mukaan, ettet olisi hänen kaltaisensa sinäkin.5 Vastaa tyhmälle hänen hulluutensa mukaan, ettei hän itseänsä viisaana pitäisi.6 Jalat altaan katkaisee ja vääryyttä saa juoda, joka sanan lähettää tyhmän mukana.7 Velttoina riippuvat halvatun sääret; samoin sananlasku tyhmäin suussa.8 Yhtä kuin sitoisi kiven linkoon kiinni, on antaa kunniaa tyhmälle.9 Kuin ohdake, joka on osunut juopuneen käteen, on sananlasku tyhmäin suussa.10 Kuin jousimies, joka kaikkia haavoittaa, on se, joka tyhmän pestaa, kulkureita pestaa.11 Kuin koira, joka palajaa oksennuksilleen, on tyhmä, joka yhä uusii hulluuksiansa.12 Näet miehen, viisaan omissa silmissään-enemmän on toivoa tyhmästä kuin hänestä.14 Ovi saranoillaan kääntyilee, laiska vuoteellansa.15 Laiska pistää kätensä vatiin; ei viitsi sitä viedä suuhunsa jälleen.16 Laiska on omissa silmissään viisaampi kuin seitsemän, jotka vastaavat taitavasti.17 Kulkukoiraa korviin tarttuu se, joka syrjäisten riidasta suuttuu.18 Kuin mieletön, joka ammuskelee tulisia surmannuolia,20 Halkojen loppuessa sammuu tuli, ja panettelijan poistuessa taukoaa tora.21 Hehkuksi hiilet, tuleksi halot, riidan lietsomiseksi toraisa mies.22 Panettelijan puheet ovat kuin herkkupalat ja painuvat sisusten kammioihin asti.23 Kuin hopeasilaus saviastian pinnalla ovat hehkuvat huulet ja paha sydän.24 Vihamies teeskentelee huulillaan, mutta hautoo petosta sydämessänsä.25 Jos hän muuttaa suloiseksi äänensä, älä häntä usko, sillä seitsemän kauhistusta hänellä on sydämessä.26 Vihamielisyys kätkeytyy kavalasti, mutta seurakunnan kokouksessa sen pahuus paljastuu.27 Joka kuopan kaivaa, se itse siihen lankeaa; ja joka kiveä vierittää, sen päälle se takaisin vyörähtää.28 Valheellinen kieli vihaa omia ruhjomiansa, ja liukas suu saa turmiota aikaan.

1 Cum nu se potrivesc zăpada vara, şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.2 Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum sboară rîndunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. -3 Biciul este pentru cal, frîul pentru măgar, şi nuiaua pentru spinarea nebunilor. -4 Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. -5 Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. -6 Celce trimete o solie printr'un nebun, îşi taie singur picioarele, şi bea nedreptatea. -7 Cum sînt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni. -8 Cum ai pune o piatră în praştie, aşa este cînd dai mărire unui nebun. -9 Ca un spin care vine în mîna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor. -10 Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este celce tocmeşte pe nebuni şi pe întîii veniţi. -11 Cum se întoarce cînele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui. -12 Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decît pentru el. -13 Leneşul zice: ,,Afară este un leu, pe uliţe este un leu!14 Cum se învîrteşte uşa pe ţîţînile ei, aşa se învîrteşte leneşul în patul lui.15 Leneşul îşi vîră mîna în blid, şi -i vine greu s'o ducă iarăş la gură. -16 Leneşul se crede mai înţelept decît şapte oameni cari răspund cu judecată.17 Un trecător care se amestecă într'o ceartă care nu -l priveşte, este ca unul care apucă un cîne de urechi.18 Ca nebunul care aruncă săgeţi aprise şi ucigătoare,19 aşa este omul care înşală pe aproapele său, şi apoi zice: ,,Am vrut doar să glumesc!`` -20 Cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge; şi cînd nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.21 După cum cărbunele face jăratic, şi lemnul foc, tot aşa şi omul gîlcevitor aprinde cearta.22 Cuvintele clevetitorului sînt ca nişte prăjituri, alunecă pînă în fundul măruntaielor. -23 Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pămînt, aşa sînt buzele aprinse şi o inimă rea.24 Celce urăşte se preface cu buzele lui, şi înlăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.25 Cînd îţi vorbeşte cu glas dulce, nu -l crede, căci şapte urîciuni sînt în inima lui.26 Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuş răutatea lui se va descoperi în adunare. -27 Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.28 Limba mincinoasă urăşte pe cei pe cari -i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea. -