1 Eikö viisaus kutsu, eikö taito anna äänensä kuulua?2 Ylös kummuille, tien viereen, polkujen risteyksiin hän on asettunut.3 Porttien pielissä, kaupungin portilla, oviaukoissa hän huutaa:5 Tulkaa, yksinkertaiset, mieleviksi; tulkaa järkeviksi, te tyhmät.6 Kuulkaa, sillä jalosti minä puhun, ja avaan huuleni puhumaan, mikä oikein on;7 sillä totuutta minun suuni haastaa, ja jumalattomuus on minun huulilleni kauhistus.8 Vanhurskaat ovat minun suuni sanat kaikki, ei ole niissä mitään petollista, ei väärää.9 Ne ovat kaikki oikeat ymmärtäväiselle, suorat niille, jotka löysivät tiedon.10 Ottakaa minun kuritukseni, älkääkä hopeata, ja tieto ennen valituinta kultaa.11 Sillä parempi on viisaus kuin helmet, eivät mitkään kalleudet vedä sille vertaa.12 Minä, viisaus, olen perehtynyt mielevyyteen, olen löytänyt tiedon ja taidollisuuden.13 Herran pelko on pahan vihaamista. Kopeutta ja ylpeyttä, pahaa tietä ja kavalaa suuta minä vihaan.14 Minulla on neuvo ja neuvokkuus; minä olen ymmärrys, minulla on voima.15 Minun avullani kuninkaat hallitsevat, ruhtinaat säädöksensä vanhurskaasti säätävät.16 Minun avullani päämiehet vallitsevat ja ylhäiset, maan tuomarit kaikki.17 Minä rakastan niitä, jotka minua rakastavat, ja jotka minua varhain etsivät, ne löytävät minut.18 Minun tykönäni on rikkaus ja kunnia, ikivanha varallisuus ja vanhurskaus.19 Minun hedelmäni on parempi kuin kulta, kuin puhtain kulta, minun antamani voitto valituinta hopeata parempi.20 Minä vaellan vanhurskauden polkua, oikeuden teitten keskikohtaa,21 antaakseni niille, jotka minua rakastavat, pysyvän perinnön ja täyttääkseni heidän aarrekammionsa.22 Herra loi minut töittensä esikoiseksi, ensimmäiseksi teoistaan, ennen aikojen alkua.23 Iankaikkisuudesta minä olen asetettu olemaan, alusta asti, hamasta maan ikiajoista.24 Ennenkuin syvyyksiä oli, synnyin minä, ennenkuin oli lähteitä, vedestä rikkaita.25 Ennenkuin vuoret upotettiin paikoilleen, ennen kukkuloita, synnyin minä,26 kun hän ei vielä ollut tehnyt maata, ei mantua, ei maanpiirin tomujen alkuakaan.27 Kun hän taivaat valmisti, olin minä siinä, kun hän veti piirin syvyyden pinnalle,28 kun hän teki vahvoiksi pilvet korkeudessa, kun syvyyden lähteet saivat voiman,29 kun hän merelle asetti sen rajat, että vedet eivät kävisi hänen käskynsä yli, kun hän vahvisti maan perustukset,30 silloin minä hänen sivullansa hoidokkina olin, ihastuksissani olin päivästä päivään ja leikitsin hänen edessänsä kaikin ajoin;31 leikitsin hänen maanpiirinsä päällä, ja ihastukseni olivat ihmislapset.32 Siis te, lapset, kuulkaa minua; autuaat ne, jotka noudattavat minun teitäni!33 Kuritusta kuulkaa, niin viisastutte; älkää sen antako mennä menojaan.34 Autuas se ihminen, joka minua kuulee, valvoo minun ovillani päivästä päivään, vartioitsee minun ovieni pieliä!35 Sillä joka minut löytää, löytää elämän ja saa Herran mielisuosion.

1 Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?2 Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,3 şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:4 ,,Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.5 Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!6 Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.7 Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!8 Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.9 Toate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.10 Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.11 Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.12 Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.13 Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.14 Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.15 Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.16 Prin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.17 Eu iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.18 Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.19 Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.20 Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,21 ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.22 Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.23 Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.24 Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;25 am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,26 cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.27 Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,28 cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,29 cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,30 eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,31 jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.32 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!33 Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.34 Ferice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.35 Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.36 Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.