1 Yahweh spoke to Moses and Aaron in the land of Egypt, saying, 2 "This month shall be to you the beginning of months. It shall be the first month of the year to you. 3 Speak to all the congregation of Israel, saying, ‘On the tenth day of this month, they shall take to them every man a lamb, according to their fathers’ houses, a lamb for a household; 4 and if the household is too little for a lamb, then he and his neighbor next to his house shall take one according to the number of the souls. You shall make your count for the lamb according to what everyone can eat. 5 Your lamb shall be without defect, a male a year old. You shall take it from the sheep or from the goats. 6 You shall keep it until the fourteenth day of the same month; and the whole assembly of the congregation of Israel shall kill it at evening. 7 They shall take some of the blood, and put it on the two door posts and on the lintel, on the houses in which they shall eat it. 8 They shall eat the meat in that night, roasted with fire, with unleavened bread. They shall eat it with bitter herbs. 9 Don’t eat it raw, nor boiled at all with water, but roasted with fire; with its head, its legs and its inner parts. 10 You shall let nothing of it remain until the morning; but that which remains of it until the morning you shall burn with fire. 11 This is how you shall eat it: with your belt on your waist, your sandals on your feet, and your staff in your hand; and you shall eat it in haste: it is Yahweh’s Passover. 12 For I will go through the land of Egypt in that night, and will strike all the firstborn in the land of Egypt, both man and animal. I will execute judgments against all the gods of Egypt. I am Yahweh. 13 The blood shall be to you for a token on the houses where you are. When I see the blood, I will pass over you, and no plague will be on you to destroy you when I strike the land of Egypt. 14 This day shall be a memorial for you. You shall keep it as a feast to Yahweh. You shall keep it as a feast throughout your generations by an ordinance forever.

15 "‘Seven days you shall eat unleavened bread; even the first day you shall put away yeast out of your houses, for whoever eats leavened bread from the first day until the seventh day, that soul shall be cut off from Israel. 16 In the first day there shall be to you a holy convocation, and in the seventh day a holy convocation; no kind of work shall be done in them, except that which every man must eat, only that may be done by you. 17 You shall observe the feast of unleavened bread; for in this same day I have brought your armies out of the land of Egypt. Therefore you shall observe this day throughout your generations by an ordinance forever. 18 In the first month, on the fourteenth day of the month at evening, you shall eat unleavened bread, until the twenty first day of the month at evening. 19 There shall be no yeast found in your houses for seven days, for whoever eats that which is leavened, that soul shall be cut off from the congregation of Israel, whether he is a foreigner, or one who is born in the land. 20 You shall eat nothing leavened. In all your habitations you shall eat unleavened bread.’"

21 Then Moses called for all the elders of Israel, and said to them, "Draw out, and take lambs according to your families, and kill the Passover. 22 You shall take a bunch of hyssop, and dip it in the blood that is in the basin, and strike the lintel and the two door posts with the blood that is in the basin. None of you shall go out of the door of his house until the morning. 23 For Yahweh will pass through to strike the Egyptians; and when he sees the blood on the lintel, and on the two door posts, Yahweh will pass over the door, and will not allow the destroyer to come in to your houses to strike you. 24 You shall observe this thing for an ordinance to you and to your sons forever. 25 It shall happen when you have come to the land which Yahweh will give you, as he has promised, that you shall keep this service. 26 It will happen, when your children ask you, ‘What do you mean by this service?’ 27 that you shall say, ‘It is the sacrifice of Yahweh’s Passover, who passed over the houses of the children of Israel in Egypt, when he struck the Egyptians, and spared our houses.’"

The people bowed their heads and worshiped. 28 The children of Israel went and did so; as Yahweh had commanded Moses and Aaron, so they did.

29 At midnight, Yahweh struck all the firstborn in the land of Egypt, from the firstborn of Pharaoh who sat on his throne to the firstborn of the captive who was in the dungeon, and all the firstborn of livestock. 30 Pharaoh rose up in the night, he, and all his servants, and all the Egyptians; and there was a great cry in Egypt, for there was not a house where there was not one dead. 31 He called for Moses and Aaron by night, and said, "Rise up, get out from among my people, both you and the children of Israel; and go, serve Yahweh, as you have said! 32 Take both your flocks and your herds, as you have said, and be gone; and bless me also!"

33 The Egyptians were urgent with the people, to send them out of the land in haste, for they said, "We are all dead men." 34 The people took their dough before it was leavened, their kneading troughs being bound up in their clothes on their shoulders. 35 The children of Israel did according to the word of Moses; and they asked of the Egyptians jewels of silver, and jewels of gold, and clothing. 36 Yahweh gave the people favor in the sight of the Egyptians, so that they let them have what they asked. They plundered the Egyptians.

37 The children of Israel traveled from Rameses to Succoth, about six hundred thousand on foot who were men, in addition to children. 38 A mixed multitude went up also with them, with flocks, herds, and even very much livestock. 39 They baked unleavened cakes of the dough which they brought out of Egypt; for it wasn’t leavened, because they were thrust out of Egypt, and couldn’t wait, and they had not prepared any food for themselves. 40 Now the time that the children of Israel lived in Egypt was four hundred thirty years. 41 At the end of four hundred thirty years, to the day, all of Yahweh’s armies went out from the land of Egypt. 42 It is a night to be much observed to Yahweh for bringing them out from the land of Egypt. This is that night of Yahweh, to be much observed by all the children of Israel throughout their generations.

43 Yahweh said to Moses and Aaron, "This is the ordinance of the Passover. No foreigner shall eat of it, 44 but every man’s servant who is bought for money, when you have circumcised him, then shall he eat of it. 45 A foreigner and a hired servant shall not eat of it. 46 It must be eaten in one house. You shall not carry any of the meat outside of the house. Do not break any of its bones. 47 All the congregation of Israel shall keep it. 48 When a stranger lives as a foreigner with you, and would like to keep the Passover to Yahweh, let all his males be circumcised, and then let him come near and keep it. He shall be as one who is born in the land; but no uncircumcised person shall eat of it. 49 One law shall be to him who is born at home, and to the stranger who lives as a foreigner among you." 50 All the children of Israel did so. As Yahweh commanded Moses and Aaron, so they did. 51 That same day, Yahweh brought the children of Israel out of the land of Egypt by their armies.

1 Domnul a zis lui Moise și lui Aaron în țara Egiptului: 2 „Luna*Cap. 13:4.Deut. 16:1. aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. 3 Vorbiți întregii adunări a lui Israel și spuneți-i: ‘În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. 4 Dacă sunt prea puțini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceți socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta. 5 Să fie un miel fără*Lev. 22:19-21.Mal. 1:8,14.Evr. 9:14.1 Pet. 1:19. cusur, de parte bărbătească, de un an; veți putea să luați un miel sau un ied. 6 Să-l păstrați până în ziua a paisprezecea*Lev. 23:5.Num. 9:3;28:16.Deut. 16:1,6. a lunii acesteia, și toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara*12:6 Evreiește: între cele două seri.. 7 Să ia din sângele lui și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. 8 Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc, și anume s-o mănânce cu azimi*Cap. 34:25.Num. 9:11.Deut. 16:3.1 Cor. 5:8. și cu verdețuri amare. 9 Să nu-l mâncați crud sau fiert în apă, ci să fie*Deut. 16:7. fript la foc: atât capul, cât și picioarele și măruntaiele. 10 Să*Cap. 23:18;34:25. nu lăsați nimic din el până a doua zi dimineața; și dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineața, să-l ardeți în foc. 11 Când îl veți mânca, să aveți mijlocul încins, încălțămintea în picioare și toiagul în mână și să-l mâncați în grabă, căci sunt Paștele*Deut. 16:5. Domnului. 12 În noaptea aceea, Eu voi trece*Cap. 11:4,5.Amos 5:17. prin țara Egiptului și voi lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la oameni până la dobitoace, și voi face judecată împotriva tuturor zeilor*Num. 33:4. Egiptului; Eu*Cap. 6:2., Domnul. 13 Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veți fi. Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi, așa că nu vă va nimici nicio urgie atunci când voi lovi țara Egiptului. 14 Și pomenirea*Cap. 13:9. acestei zile s-o păstrați și s-o prăznuiți printr-o sărbătoare*Lev. 23:4,5.2 Împ. 23:21. în cinstea Domnului; s-o prăznuiți ca o*Vers. 24,43. Cap. 13:10. lege veșnică pentru urmașii voștri. 15 Timp de șapte*Cap. 13:6,7;23:15;34:18,25.Lev. 23:5,6.Num. 28:17.Deut. 16:3,8.1 Cor. 5:7. zile, veți mânca azimi. Din cea dintâi zi, veți scoate aluatul din casele voastre, căci oricine va mânca pâine dospită din ziua întâi până în ziua a șaptea va fi nimicit*Gen. 17:14.Num. 9:13. din Israel. 16 În ziua dintâi, veți avea o adunare de sărbătoare*Lev. 23:7,8.Num. 28:18,25. sfântă; și în ziua a șaptea, veți avea o adunare de sărbătoare sfântă. Să nu faceți nicio muncă în zilele acelea; veți putea numai să pregătiți mâncarea fiecărui ins. 17 Să țineți Sărbătoarea Azimilor, căci chiar*Cap. 13:3. în ziua aceea voi scoate oștile voastre din țara Egiptului; să țineți ziua aceea ca o lege veșnică pentru urmașii voștri. 18 În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncați azimi, până în seara zilei a douăzeci și una a lunii*Lev. 23:5.Num. 28:16.. 19 Timp de*Cap. 23:15;34:18.Deut. 16:3.1 Cor. 5:7,8. șapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită va fi nimicit*Num. 9:13. din adunarea lui Israel, fie străin, fie băștinaș. 20 Să nu mâncați pâine dospită, ci, în toate locuințele voastre, să mâncați azimi.’" 21 Moise a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le-a zis: „Duceți-vă de luați un miel*Vers. 3.Num. 9:4.Ios. 5:10.2 Împ. 23:21.Ezra 6:20.Mat. 26:18,19.Marcu 14:12-16.Luca 22:7. pentru familiile voastre și înjunghiați Paștele. 22 Să luați*Evr. 11:28. apoi un mănunchi de isop, să-l înmuiați în sângele din strachină și să ungeți*Vers. 7. pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineața. 23 Când*Vers. 12,13. va trece Domnul ca să lovească Egiptul și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă și nu*Ezec. 9:6.Apoc. 7:3;9:4. va îngădui Nimicitorului*2 Sam. 24:16.1 Cor. 10:10.Evr. 11:28. să intre în casele voastre ca să vă lovească. 24 Să păziți lucrul acesta ca o lege pentru voi și pentru copiii voștri în veac. 25 Când veți intra în țara pe care v-o va da Domnul*Cap. 3:8,17., după făgăduința Lui, să țineți acest obicei sfânt. 26 Și când*Cap. 13:8,14.Deut. 32:7.Ios. 4:6.Ps. 78:6. vă vor întreba copiii voștri: ‘Ce înseamnă obiceiul acesta?’, 27 să răspundeți*Vers. 11.: ‘Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul și ne-a scăpat casele noastre.’" Poporul s-a*Cap. 4:31. plecat și s-a închinat până la pământ. 28 Și copiii lui Israel au plecat și au făcut*Evr. 11:28. cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut.

29 La*Cap. 11:4. miezul nopții, Domnul a*Num. 33:4.Ps. 78:51;105:36;135:8;136:10. lovit pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la*Cap. 4:23;11:5. întâiul născut al lui Faraon, care ședea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al celui închis în temniță și până la toți întâii născuți ai dobitoacelor. 30 Faraon s-a sculat noaptea, el și toți slujitorii lui și toți egiptenii, și au fost mari țipete*Cap. 11:6.Prov. 21:13.Amos 5:17.Iac. 2:13. în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort. 31 În aceeași noapte, Faraon a chemat*Cap. 11:1.Ps. 105:38. pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Sculați-vă, ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și*Cap. 10:9. copiii lui Israel. Duceți-vă să slujiți Domnului, cum ați zis. 32 Luați-vă*Cap. 10:26. și oile și boii, cum ați zis, duceți-vă și*Gen. 27:34. binecuvântați-mă." 33 Egiptenii*Cap. 11:8.Ps. 105:38. zoreau poporul și se grăbeau să-i scoată din țară, căci ziceau: „Altfel, toți*Gen. 20:3. vom pieri." 34 Poporul și-a luat plămădeala (coca) înainte de a se dospi. Și-au învelit postăvile cu plămădeala în haine și le-au pus pe umeri. 35 Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise și au cerut egiptenilor*Cap. 3:22;11:2. vase de argint, vase de aur și haine. 36 Domnul a*Cap. 3:21;11:3. făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor, care le-au împlinit cererea. Și astfel au*Gen. 15:14. Cap. 3:22.Ps. 105:37. jefuit pe egipteni.

37 Copiii*Num. 33:3,5. lui Israel au plecat din*Gen. 47:11. Ramses spre Sucot, în număr de aproape*Gen. 12:2;46:3. Cap. 38:26.Num. 1:46;11:21. șase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii. 38 O mulțime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau și turme însemnate de oi și boi. 39 Cu plămădeala pe care o luaseră din Egipt și care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat, căci fuseseră izgoniți*Cap. 6:1;10:11;12:33. de egipteni fără să mai poată zăbovi și fără să-și ia merinde cu ei. 40 Șederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci*Gen. 15:13.Fapte 7:6.Gal. 3:17. de ani. 41 Și, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oștile*Cap. 7:4. Vers. 51. Domnului au ieșit din țara Egiptului. 42 Noaptea*Deut. 16:6. aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentru că atunci i-a scos din țara Egiptului. Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de toți copiii lui Israel și de urmașii lor.

43 Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: „Iată porunca*Num. 9:14. privitoare la Paște: niciun străin să nu mănânce din ele. 44 Să tai împrejur*Gen. 17:12,13. pe orice rob cumpărat cu bani, și apoi să mănânce din ele. 45 Veneticul*Lev. 22:10. și simbriașul să nu mănânce. 46 Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luați deloc carne afară din casă și să nu zdrobiți*Num. 9:12.Ioan 19:33,36. niciun os. 47 Toată*Vers. 6.Num. 9:13. adunarea lui Israel să facă Paștele. 48 Dacă un străin*Num. 9:14. care va locui la tine va vrea să facă Paștele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, și va fi ca și băștinașul, dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din ele. 49 Aceeași lege*Num. 9:14;15:15,16.Gal. 3:28. va fi pentru băștinaș ca și pentru străinul care va locui în mijlocul vostru." 50 Toți copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut. 51 Și chiar în ziua aceea*Vers. 41., Domnul a scos din țara Egiptului pe copiii lui Israel, după*Cap. 6:26. oștile lor.