1 Yahweh spoke to Moses, saying, 2 "Sanctify to me all the firstborn, whatever opens the womb among the children of Israel, both of man and of animal. It is mine."

3 Moses said to the people, "Remember this day, in which you came out of Egypt, out of the house of bondage; for by strength of hand Yahweh brought you out from this place. No leavened bread shall be eaten. 4 Today you go out in the month Abib. 5 It shall be, when Yahweh brings you into the land of the Canaanite, and the Hittite, and the Amorite, and the Hivite, and the Jebusite, which he swore to your fathers to give you, a land flowing with milk and honey, that you shall keep this service in this month. 6 Seven days you shall eat unleavened bread, and in the seventh day shall be a feast to Yahweh. 7 Unleavened bread shall be eaten throughout the seven days; and no leavened bread shall be seen with you. No yeast shall be seen with you, within all your borders. 8 You shall tell your son in that day, saying, ‘It is because of that which Yahweh did for me when I came out of Egypt.’ 9 It shall be for a sign to you on your hand, and for a memorial between your eyes, that Yahweh’s law may be in your mouth; for with a strong hand Yahweh has brought you out of Egypt. 10 You shall therefore keep this ordinance in its season from year to year.

11 "It shall be, when Yahweh brings you into the land of the Canaanite, as he swore to you and to your fathers, and will give it to you, 12 that you shall set apart to Yahweh all that opens the womb, and every firstborn that comes from an animal which you have. The males shall be Yahweh’s. 13 Every firstborn of a donkey you shall redeem with a lamb; and if you will not redeem it, then you shall break its neck; and you shall redeem all the firstborn of man among your sons. 14 It shall be, when your son asks you in time to come, saying, ‘What is this?’ that you shall tell him, ‘By strength of hand Yahweh brought us out from Egypt, from the house of bondage. 15 When Pharaoh stubbornly refused to let us go, Yahweh killed all the firstborn in the land of Egypt, both the firstborn of man, and the firstborn of livestock. Therefore I sacrifice to Yahweh all that opens the womb, being males; but all the firstborn of my sons I redeem.’ 16 It shall be for a sign on your hand, and for symbols between your eyes; for by strength of hand Yahweh brought us out of Egypt."

17 When Pharaoh had let the people go, God didn’t lead them by the way of the land of the Philistines, although that was near; for God said, "Lest perhaps the people change their minds when they see war, and they return to Egypt"; 18 but God led the people around by the way of the wilderness by the Red Sea; and the children of Israel went up armed out of the land of Egypt. 19 Moses took the bones of Joseph with him, for he had made the children of Israel swear, saying, "God will surely visit you, and you shall carry up my bones away from here with you." 20 They took their journey from Succoth, and encamped in Etham, in the edge of the wilderness. 21 Yahweh went before them by day in a pillar of cloud, to lead them on their way, and by night in a pillar of fire, to give them light, that they might go by day and by night: 22 the pillar of cloud by day, and the pillar of fire by night, didn’t depart from before the people.

1 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2 „Pune-Mi deoparte ca sfânt*Vers. 12,13,15. Cap. 22:29,30;34:19.Lev. 27:26.Num. 3:13;8:16,17;18:15.Deut. 15:19.Luca 2:23. pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât și dintre dobitoace: este al Meu." 3 Moise a zis poporului: „Aduceți-vă*Cap. 12:42.Deut. 16:3. aminte de ziua aceasta, când ați ieșit din Egipt, din casa robiei, căci cu mână*Cap. 6:1. puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncați*Cap. 12:8. pâine dospită. 4 Astăzi*Cap. 23:15;34:18.Deut. 16:1. ieșiți, în luna spicelor*13:4 Sau: Abib.. 5 Când te va duce*Cap. 3:8. Domnul în țara canaaniților, hetiților, amoriților, heviților și iebusiților, pe care a*Cap. 6:8. jurat părinților tăi că ți-o va da, țară unde curge lapte și miere, să ții*Cap. 12:25,26. următoarea slujbă în luna aceasta. 6 Timp de șapte zile*Cap. 12:15,16., să mănânci azimi, și în ziua a șaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului. 7 În timpul celor șapte zile, să mâncați azimi; să nu se*Cap. 12:19. vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea țării tale. 8 Să spui*Vers. 14. Cap. 12:26. atunci fiului tău: ‘Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieșit din Egipt.’ 9 Să-ți fie ca un*Vers. 16. Cap. 12:14.Num. 15:39.Deut. 6:8;11:18.Prov. 1:9.Is. 49:16.Ier. 22:24.Mat. 23:5. semn pe mână și ca un semn de aducere aminte pe frunte, între ochii tăi, pentru ca Legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. 10 Să ții*Cap. 12:14,24. porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an. 11 Când te va aduce Domnul în țara canaaniților, cum a jurat ție și părinților tăi, și când ți-o va da, 12 să*Vers. 2. Cap. 22:29;34:19.Lev. 27:26.Num. 8:17;18:15.Deut. 15:19.Ezec. 44:30. închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului. 13 Să răscumperi*Cap. 34:20.Num. 18:15,16. cu un miel pe orice întâi născut*Num. 3:46,47;18:15,16. al măgăriței, iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi, de asemenea, pe orice întâi născut de parte bărbătească dintre fiii tăi. 14 Și când te va*Cap. 12:26.Deut. 6:20.Ios. 4:6,21. Vers. 3. întreba fiul tău într-o zi: ‘Ce înseamnă lucrul acesta?’, să-i răspunzi: ‘Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; 15 și, fiindcă Faraon se încăpățâna și nu voia să ne lase să plecăm, Domnul*Cap. 12:29. a omorât pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâii născuți ai oamenilor până la întâii născuți ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi născut de parte bărbătească și răscumpăr pe orice întâi născut dintre fiii mei. 16 Să-ți fie ca un semn*Vers. 9. pe mână și ca un semn de aducere aminte pe frunte, între ochi, căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.’"

17 După ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în țara filistenilor, măcar că era mai aproape, căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară*Cap. 14:11,12.Num. 14:1-4. rău poporului văzând războiul și să se întoarcă*Deut. 17:16. în Egipt." 18 Ci Dumnezeu a pus*Cap. 14:2.Num. 33:6. pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Roșie. Copiii lui Israel au ieșit înarmați din țara Egiptului. 19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu*Gen. 50:25.Ios. 24:32.Fapte 7:16., să luați cu voi oasele mele de aici." 20 Au plecat*Num. 33:6. din Sucot și au tăbărât la Etam, la marginea pustiei. 21 Domnul*Cap. 14:19,24;40:38.Num. 9:15;10:34;14:14.Deut. 1:33.Neem. 9:12,19.Ps. 78:14;99:7;105:39.Is. 4:5.1 Cor. 10:1. mergea înaintea lor: ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă și ziua, și noaptea. 22 Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc, în timpul nopții.