1 Yahweh said to Moses, "Go in to Pharaoh, for I have hardened his heart and the heart of his servants, that I may show these my signs among them; 2 and that you may tell in the hearing of your son, and of your son’s son, what things I have done to Egypt, and my signs which I have done among them; that you may know that I am Yahweh."

3 Moses and Aaron went in to Pharaoh, and said to him, "This is what Yahweh, the God of the Hebrews, says: ‘How long will you refuse to humble yourself before me? Let my people go, that they may serve me. 4 Or else, if you refuse to let my people go, behold, tomorrow I will bring locusts into your country, 5 and they shall cover the surface of the earth, so that one won’t be able to see the earth. They shall eat the residue of that which has escaped, which remains to you from the hail, and shall eat every tree which grows for you out of the field. 6 Your houses shall be filled, and the houses of all your servants, and the houses of all the Egyptians, as neither your fathers nor your fathers’ fathers have seen, since the day that they were on the earth to this day.’" He turned, and went out from Pharaoh.

7 Pharaoh’s servants said to him, "How long will this man be a snare to us? Let the men go, that they may serve Yahweh, their God. Don’t you yet know that Egypt is destroyed?"

8 Moses and Aaron were brought again to Pharaoh, and he said to them, "Go, serve Yahweh your God; but who are those who will go?"

9 Moses said, "We will go with our young and with our old. We will go with our sons and with our daughters, with our flocks and with our herds; for we must hold a feast to Yahweh."

10 He said to them, "Yahweh be with you if I let you go with your little ones! See, evil is clearly before your faces. 11 Not so! Go now you who are men, and serve Yahweh; for that is what you desire!" Then they were driven out from Pharaoh’s presence.

12 Yahweh said to Moses, "Stretch out your hand over the land of Egypt for the locusts, that they may come up on the land of Egypt, and eat every herb of the land, even all that the hail has left." 13 Moses stretched out his rod over the land of Egypt, and Yahweh brought an east wind on the land all that day, and all night; and when it was morning, the east wind brought the locusts. 14 The locusts went up over all the land of Egypt, and rested in all the borders of Egypt. They were very grievous. Before them there were no such locusts as they, nor will there ever be again. 15 For they covered the surface of the whole earth, so that the land was darkened, and they ate every herb of the land, and all the fruit of the trees which the hail had left. There remained nothing green, either tree or herb of the field, through all the land of Egypt. 16 Then Pharaoh called for Moses and Aaron in haste, and he said, "I have sinned against Yahweh your God, and against you. 17 Now therefore please forgive my sin again, and pray to Yahweh your God, that he may also take away from me this death."

18 Moses went out from Pharaoh, and prayed to Yahweh. 19 Yahweh sent an exceedingly strong west wind, which took up the locusts, and drove them into the Red Sea.*10:19 "Red Sea" is the translation for the Hebrew "Yam Suf", which could be more literally translated "Sea of Reeds" or "Sea of Cattails". It refers to the body of water currently known as the Red Sea, or possibly to one of the bodies of water connected to it or near it. There remained not one locust in all the borders of Egypt. 20 But Yahweh hardened Pharaoh’s heart, and he didn’t let the children of Israel go.

21 Yahweh said to Moses, "Stretch out your hand toward the sky, that there may be darkness over the land of Egypt, even darkness which may be felt." 22 Moses stretched out his hand toward the sky, and there was a thick darkness in all the land of Egypt for three days. 23 They didn’t see one another, and nobody rose from his place for three days; but all the children of Israel had light in their dwellings.

24 Pharaoh called to Moses, and said, "Go, serve Yahweh. Only let your flocks and your herds stay behind. Let your little ones also go with you."

25 Moses said, "You must also give into our hand sacrifices and burnt offerings, that we may sacrifice to Yahweh our God. 26 Our livestock also shall go with us. Not a hoof shall be left behind, for of it we must take to serve Yahweh our God; and we don’t know with what we must serve Yahweh, until we come there."

27 But Yahweh hardened Pharaoh’s heart, and he wouldn’t let them go. 28 Pharaoh said to him, "Get away from me! Be careful to see my face no more; for in the day you see my face you shall die!"

29 Moses said, "You have spoken well. I will see your face again no more."

1 Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon*Cap. 4:21;7:14., căci i-am împietrit inima lui și a slujitorilor lui*Cap. 7:4., ca să fac semnele Mele în mijlocul lor 2 și ca*Deut. 4:9.Ps. 44:1;71:18;78:5.Ioel 1:3. să istorisești fiului tău și fiului fiului tău cum M-am purtat cu egiptenii și ce semne am făcut în mijlocul lor. Și veți cunoaște că Eu sunt Domnul." 3 Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: ‘Până când ai de gând să nu vrei să*1 Împ. 21:29.2 Cron. 7:14;34:27.Iov 42:6.Ier. 13:18.Iac. 4:10.1 Pet. 5:6. te smerești înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. 4 Dacă nu vrei să lași pe poporul Meu să plece, iată, voi trimite mâine niște*Prov. 30:27.Apoc. 9:3. lăcuste pe toată întinderea țării tale. 5 Ele vor acoperi fața pământului, de nu se va mai putea vedea pământul*Cap. 9:32.Ioel 1:4;2:25.; vor mânca ce a mai rămas nevătămat, vor mânca ce v-a lăsat piatra, vor mânca toți copacii care cresc pe câmpiile voastre, 6 îți vor*Cap. 8:3,21. umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi și casele tuturor egiptenilor. Părinții tăi și părinții părinților tăi n-au văzut așa ceva de când sunt ei pe pământ până în ziua de azi.’" Moise a plecat și a ieșit de la Faraon. 7 Slujitorii lui Faraon i-au zis: „Până când are să fie omul acesta o pacoste*Cap. 23:33.Ios. 23:13.1 Sam. 18:21.Ecl. 7:26.1 Cor. 7:15. pentru noi? Lasă pe oamenii aceștia să plece și să slujească Domnului Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?" 8 Au întors la Faraon pe Moise și Aaron. „Duceți-vă", le-a zis el, „și slujiți Domnului Dumnezeului vostru. Care și cine sunt cei ce vor merge?" 9 Moise a răspuns: „Vom merge cu copiii și cu bătrânii noștri, cu fiii și fiicele noastre, cu oile și boii noștri, căci avem să ținem o sărbătoare*Cap. 5:1. în cinstea Domnului." 10 Faraon le-a zis: „Așa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecați, pe voi și pe copiii voștri! Luați seama, căci este rău ce aveți de gând să faceți! 11 Nu, nu, ci duceți-vă voi, bărbații, și slujiți Domnului, căci așa ați cerut." Și i-au izgonit dinaintea lui Faraon. 12 Domnul a zis lui Moise*Cap. 7:19.: „Întinde-ți mâna peste țara Egiptului, ca să vină lăcustele peste țara Egiptului și să mănânce*Vers. 4,5. toată iarba pământului, tot ce a lăsat piatra." 13 Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului, și Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste țară toată ziua și toată noaptea aceea. Dimineața, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele. 14 Lăcustele*Ps. 78:46;105:34. au venit peste țara Egiptului și s-au așezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atât de mare cum nu mai*Ioel 2:2. fusese și nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste. 15 Au acoperit*Vers. 5. toată fața pământului, de nu se mai vedea pământul; au*Ps. 105:35. mâncat toată iarba de pe pământ și tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra, și n-a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe câmp, în toată țara Egiptului. 16 Faraon a chemat îndată pe Moise și pe Aaron și a zis: „Am*Cap. 9:27. păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului vostru și împotriva voastră. 17 Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta și rugați*Cap. 9:28.1 Împ. 13:6. pe Domnul Dumnezeul vostru să depărteze de la mine și urgia aceasta de moarte!" 18 Moise*Cap. 8:30. a ieșit de la Faraon și s-a rugat Domnului. 19 Domnul a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele și le-a aruncat*Ioel 2:20. în Marea Roșie; n-a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului. 20 Domnul a*Cap. 4:21;11:10. împietrit inima lui Faraon, și Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece.

21 Domnul a zis lui Moise*Cap. 9:22.: „Întinde-ți mâna spre cer, și va fi întuneric peste țara Egiptului, așa de întuneric de să se poată pipăi." 22 Moise și-a întins mâna spre cer și a fost*Ps. 105:28. întuneric beznă în toată țara Egiptului timp de trei zile. 23 Nici nu se vedeau unii pe alții și nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar*Cap. 8:22. în locurile unde locuiau toți copiii lui Israel era lumină. 24 Faraon a chemat pe Moise și a*Vers. 8. zis: „Duceți-vă și slujiți Domnului! Să nu rămână în țară decât oile și boii voștri*Vers. 10.; copiii voștri vor putea merge și ei împreună cu voi." 25 Moise a răspuns: „Chiar să ne dai tu însuți jertfele și arderile-de-tot pe care le vom aduce Domnului Dumnezeului nostru, 26 și turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi și să nu rămână o unghie din ele, căci din ele vom lua ca să slujim Domnului Dumnezeului nostru, iar până vom ajunge acolo, nu știm ce vom alege ca să aducem Domnului." 27 Domnul a împietrit*Vers. 20. Cap. 4:21;14:4,8. inima lui Faraon, și Faraon n-a vrut să-i lase să plece. 28 Faraon a zis lui Moise: „Ieși de la mine! Să nu cumva să te mai arăți înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri." 29 „Da!", a răspuns Moise, „nu*Evr. 11:27. mă voi mai arăta înaintea ta."