1 Then Yahweh said to Moses, "Go in to Pharaoh, and tell him, ‘This is what Yahweh, the God of the Hebrews, says: "Let my people go, that they may serve me. 2 For if you refuse to let them go, and hold them still, 3 behold, Yahweh’s hand is on your livestock which are in the field, on the horses, on the donkeys, on the camels, on the herds, and on the flocks with a very grievous pestilence. 4 Yahweh will make a distinction between the livestock of Israel and the livestock of Egypt; and nothing shall die of all that belongs to the children of Israel."’" 5 Yahweh appointed a set time, saying, "Tomorrow Yahweh shall do this thing in the land." 6 Yahweh did that thing on the next day; and all the livestock of Egypt died, but of the livestock of the children of Israel, not one died. 7 Pharaoh sent, and, behold, there was not so much as one of the livestock of the Israelites dead. But the heart of Pharaoh was stubborn, and he didn’t let the people go.

8 Yahweh said to Moses and to Aaron, "Take handfuls of ashes of the furnace, and let Moses sprinkle it toward the sky in the sight of Pharaoh. 9 It shall become small dust over all the land of Egypt, and shall be boils and blisters breaking out on man and on animal, throughout all the land of Egypt."

10 They took ashes of the furnace, and stood before Pharaoh; and Moses sprinkled it up toward the sky; and it became boils and blisters breaking out on man and on animal. 11 The magicians couldn’t stand before Moses because of the boils; for the boils were on the magicians and on all the Egyptians. 12 Yahweh hardened the heart of Pharaoh, and he didn’t listen to them, as Yahweh had spoken to Moses.

13 Yahweh said to Moses, "Rise up early in the morning, and stand before Pharaoh, and tell him, ‘This is what Yahweh, the God of the Hebrews, says: "Let my people go, that they may serve me. 14 For this time I will send all my plagues against your heart, against your officials, and against your people; that you may know that there is no one like me in all the earth. 15 For now I would have stretched out my hand, and struck you and your people with pestilence, and you would have been cut off from the earth; 16 but indeed for this cause I have made you stand: to show you my power, and that my name may be declared throughout all the earth, 17 because you still exalt yourself against my people, that you won’t let them go. 18 Behold, tomorrow about this time I will cause it to rain a very grievous hail, such as has not been in Egypt since the day it was founded even until now. 19 Now therefore command that all of your livestock and all that you have in the field be brought into shelter. The hail will come down on every man and animal that is found in the field, and isn’t brought home, and they will die."’"

20 Those who feared Yahweh’s word among the servants of Pharaoh made their servants and their livestock flee into the houses. 21 Whoever didn’t respect Yahweh’s word left his servants and his livestock in the field.

22 Yahweh said to Moses, "Stretch out your hand toward the sky, that there may be hail in all the land of Egypt, on man, and on animal, and on every herb of the field, throughout the land of Egypt."

23 Moses stretched out his rod toward the heavens, and Yahweh sent thunder and hail; and lightning flashed down to the earth. Yahweh rained hail on the land of Egypt. 24 So there was very severe hail, and lightning mixed with the hail, such as had not been in all the land of Egypt since it became a nation. 25 The hail struck throughout all the land of Egypt all that was in the field, both man and animal; and the hail struck every herb of the field, and broke every tree of the field. 26 Only in the land of Goshen, where the children of Israel were, there was no hail.

27 Pharaoh sent and called for Moses and Aaron, and said to them, "I have sinned this time. Yahweh is righteous, and I and my people are wicked. 28 Pray to Yahweh; for there has been enough of mighty thunderings and hail. I will let you go, and you shall stay no longer."

29 Moses said to him, "As soon as I have gone out of the city, I will spread out my hands to Yahweh. The thunders shall cease, and there will not be any more hail; that you may know that the earth is Yahweh’s. 30 But as for you and your servants, I know that you don’t yet fear Yahweh God."

31 The flax and the barley were struck, for the barley had ripened and the flax was blooming. 32 But the wheat and the spelt were not struck, for they had not grown up. 33 Moses went out of the city from Pharaoh, and spread out his hands to Yahweh; and the thunders and hail ceased, and the rain was not poured on the earth. 34 When Pharaoh saw that the rain and the hail and the thunders had ceased, he sinned yet more, and hardened his heart, he and his servants. 35 The heart of Pharaoh was hardened, and he didn’t let the children of Israel go, just as Yahweh had spoken through Moses.

1 Domnul a zis lui Moise*Cap. 8:1.: „Du-te la Faraon și spune-i: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. 2 Dacă*Cap. 8:2. nu vrei să-l lași să plece și dacă-l mai oprești, 3 iată*Cap. 7:4., mâna Domnului va fi peste turmele tale de pe câmp; peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi și peste oi, și anume va fi o ciumă foarte mare. 4 Dar Domnul va*Cap. 8:22. face deosebire între turmele lui Israel și turmele egiptenilor, așa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.» 5 Domnul a hotărât vremea și a zis: «Mâine va face Domnul lucrul acesta în țară.»’" 6 Și Domnul a făcut așa chiar de a doua zi*Ps. 78:50.. Toate turmele egiptenilor au pierit, dar n-a pierit nicio vită din turmele copiilor lui Israel. 7 Faraon a trimis să vadă ce se întâmplase, și iată că nicio vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima*Cap. 7:14;8:32. lui Faraon s-a împietrit și n-a lăsat pe popor să plece.

8 Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: „Umpleți-vă mâinile cu cenușă din cuptor, și Moise s-o arunce spre cer, sub ochii lui Faraon. 9 Ea se va preface într-o țărână care va acoperi toată țara Egiptului și va da naștere în toată țara Egiptului, pe oameni și pe dobitoace, la niște bube*Apoc. 16:2. pricinuite de niște bășici fierbinți." 10 Ei au luat cenușă din cuptor și s-au înfățișat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer, și ea a dat naștere, pe oameni și pe dobitoace, la niște*Deut. 28:27. bube pricinuite de niște bășici fierbinți. 11 Vrăjitorii*Cap. 8:18,19.2 Tim. 3:9. nu s-au putut arăta înaintea lui Moise din pricina bubelor, căci bubele erau pe vrăjitori, ca și pe toți egiptenii. 12 Domnul a împietrit inima lui Faraon, și Faraon n-a ascultat de Moise și de Aaron*Cap. 4:21., după cum spusese Domnul lui Moise.

13 Domnul a zis lui Moise*Cap. 8:20.: „Scoală-te dis-de-dimineață, du-te înaintea lui Faraon și spune-i: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. 14 Fiindcă de data aceasta am să trimit toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului tău, ca să*Cap. 8:10. știi că nimeni nu este ca Mine pe tot pământul. 15 Dacă Mi-aș fi*Cap. 3:20. întins mâna și te-aș fi lovit cu ciumă, pe tine și pe poporul tău, ai fi pierit de pe pământ. 16 Dar te-am lăsat să rămâi în picioare*Rom. 9:17. Cap. 14:17.Prov. 16:4.1 Pet. 2:9. ca să vezi puterea Mea și Numele Meu să fie vestit în tot pământul. 17 Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu și dacă nu-l lași să plece, 18 iată, mâine, la ceasul acesta, voi face să bată o piatră așa de mare cum n-a mai fost în Egipt din ziua întemeierii lui și până azi. 19 Pune-ți dar la adăpost turmele și tot ce ai pe câmp. Piatra are să bată pe toți oamenii și toate vitele de pe câmp, care nu vor fi intrat în case, și vor pieri.»’" 20 Aceia dintre slujitorii lui Faraon care s-au temut de Cuvântul Domnului și-au adunat în case robii și turmele. 21 Dar cei ce nu și-au pus la inimă Cuvântul Domnului și-au lăsat robii și turmele pe câmp. 22 Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer, și are să bată*Apoc. 16:21. piatra în toată țara Egiptului, pe oameni, pe vite și pe toată iarba de pe câmp în țara Egiptului!" 23 Moise și-a întins toiagul spre cer, și*Ios. 10:11.Ps. 18:13;78:47;105:32;148:8.Is. 30:30.Ezec. 38:22.Apoc. 8:7. Domnul a trimis tunete și piatră, de cădea foc pe pământ. Domnul a făcut să bată piatra peste țara Egiptului. 24 A bătut piatra, și focul se amesteca cu piatra; piatra era așa de mare încât nu mai bătuse piatră ca aceea în toată țara Egiptului de când este el locuit de oameni. 25 Piatra a nimicit, în toată țara Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni până la dobitoace; piatra a*Ps. 105:33. nimicit și toată iarba de pe câmp și a frânt toți copacii de pe câmp. 26 Numai*Cap. 8:22;9:4,6;10:23;11:7;12:13.Is. 32:18,19. în ținutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n-a bătut piatra. 27 Faraon a trimis să cheme pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „De data aceasta*Cap. 10:16. am păcătuit*2 Cron. 12:6.Ps. 129:4;145:17.Plâng. 1:18.Dan. 9:14.; Domnul are dreptate, iar eu și poporul meu suntem vinovați. 28 Rugați-vă*Cap. 8:8,28;10:17.Fapte 8:24. Domnului ca să nu mai fie tunete și piatră, și vă voi lăsa să plecați și nu veți mai fi opriți." 29 Moise i-a zis: „Când voi ieși din cetate, voi ridica mâinile*1 Împ. 8:22,38.Ps. 143:6.Is. 1:15. spre Domnul, tunetele vor înceta și nu va mai bate piatra, ca să*Ps. 24:1.1 Cor. 10:26,28. știi că al Domnului este pământul! 30 Dar știu*Is. 26:10. că tu și slujitorii tăi tot nu vă veți teme de Domnul Dumnezeu." 31 Inul și orzul*Rut 1:22;2:23. se prăpădiseră, pentru că orzul tocmai dăduse în spic, iar inul era în floare; 32 grâul și ovăzul nu se stricaseră, pentru că erau târzii. 33 Moise a plecat de la Faraon și a ieșit afară din cetate; și-a ridicat*Vers. 29. Cap. 8:12. mâinile spre Domnul, tunetele și piatra au încetat și n-a mai căzut ploaia pe pământ. 34 Faraon, văzând că ploaia, piatra și tunetele încetaseră, n-a contenit să păcătuiască și și-a împietrit inima, el și slujitorii lui. 35 Lui Faraon i s-a împietrit*Cap. 4:21. inima și n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise.