1 Ouve, ó Israel, hoje passarás o Jordão, para entrares a possuir nações maiores e mais fortes do que tu; cidades grandes, e muradas até aos céus; 2 Um povo grande e alto, filhos de gigantes, que tu conheces, e de que já ouviste. Quem resistiria diante dos filhos dos gigantes? 3 Sabe, pois, hoje que o Senhor teu Deus, que passa adiante de ti, é um fogo consumidor, que os destruirá, e os derrubará de diante de ti; e tu os lançarás fora, e cedo os desfarás, como o Senhor te tem falado.

4 Quando, pois, o Senhor teu Deus os lançar fora de diante de ti, não fales no teu coração, dizendo: Por causa da minha justiça é que o Senhor me trouxe a esta terra para a possuir; porque pela impiedade destas nações é que o Senhor as lança fora de diante de ti. 5 Não é por causa da tua justiça, nem pela retidão do teu coração que entras a possuir a sua terra, mas pela impiedade destas nações o Senhor teu Deus as lança fora, de diante de ti, e para confirmar a palavra que o Senhor jurou a teus pais, Abraão, Isaque e Jacó.

6 Sabe, pois, que não é por causa da tua justiça que o Senhor teu Deus te dá esta boa terra para possuí-la, pois tu és povo obstinado. 7 Lembra-te, e não te esqueças, de que muito provocaste à ira ao Senhor teu Deus no deserto; desde o dia em que saístes da terra do Egito, até que chegastes a esse lugar, rebeldes fostes contra o Senhor; 8 Pois em Horebe provocastes à ira o Senhor, tanto que o Senhor se indignou contra vós para vos destruir. 9 Subindo eu ao monte a receber as tábuas de pedra, as tábuas da aliança que o Senhor fizera convosco, então fiquei no monte quarenta dias e quarenta noites; pão não comi, e água não bebi; 10 E o Senhor me deu as duas tábuas de pedra, escritas com o dedo de Deus; e nelas estava escrito conforme a todas aquelas palavras que o Senhor tinha falado convosco no monte, do meio do fogo, no dia da assembleia. 11 Sucedeu, pois, que ao fim dos quarenta dias e quarenta noites, o Senhor me deu as duas tábuas de pedra, as tábuas da aliança. 12 E o Senhor me disse: Levanta-te, desce depressa daqui, porque o teu povo, que tiraste do Egito, já se tem corrompido; cedo se desviaram do caminho que eu lhes tinha ordenado; fizeram para si uma imagem de fundição.

13 Falou-me ainda o Senhor, dizendo: Atentei para este povo, e eis que ele é povo obstinado; 14 Deixa-me que os destrua, e apague o seu nome de debaixo dos céus; e te faça a ti nação mais poderosa e mais numerosa do que esta.

15 Então virei-me, e desci do monte; o qual ardia em fogo e as duas tábuas da aliança estavam em ambas as minhas mãos. 16 E olhei, e eis que havíeis pecado contra o Senhor vosso Deus; vós tínheis feito um bezerro de fundição; cedo vos desviastes do caminho que o Senhor vos ordenara. 17 Então peguei das duas tábuas, e as arrojei de ambas as minhas mãos, e as quebrei diante dos vossos olhos. 18 E me lancei perante o Senhor, como antes, quarenta dias, e quarenta noites; não comi pão e não bebi água, por causa de todo o vosso pecado que havíeis cometido, fazendo mal aos olhos do Senhor, para o provocar à ira. 19 Porque temi por causa da ira e do furor, com que o Senhor tanto estava irado contra vós para vos destruir; porém ainda por esta vez o Senhor me ouviu. 20 Também o Senhor se irou muito contra Arão para o destruir; mas também orei por Arão ao mesmo tempo. 21 Porém eu tomei o vosso pecado, o bezerro que tínheis feito, e o queimei a fogo, e o pisei, moendo-o bem, até que se desfez em pó; e o seu pó lancei no ribeiro que descia do monte.

22 Também em Taberá, e em Massá, e em Quibrote-Hataavá provocastes muito a ira do Senhor. 23 Quando também o Senhor vos enviou de Cades-Barneia, dizendo: Subi, e possuí a terra, que vos tenho dado: rebeldes fostes ao mandado do Senhor vosso Deus, e não o crestes, e não obedecestes à sua voz. 24 Rebeldes fostes contra o Senhor desde o dia em que vos conheci.

25 E prostrei-me perante o Senhor; aqueles quarenta dias e quarenta noites estive prostrado, porquanto o Senhor dissera que vos queria destruir. 26 E orei ao Senhor, dizendo: Senhor Deus, não destruas o teu povo e a tua herança, que resgataste com a tua grandeza, que tiraste do Egito com mão forte. 27 Lembra-te dos teus servos, Abraão, Isaque, e Jacó. Não atentes para a dureza deste povo, nem para a sua impiedade, nem para o seu pecado; 28 Para que o povo da terra donde nos tiraste não diga: Porquanto o Senhor não os pôde introduzir na terra de que lhes tinha falado, e porque os odiava, os tirou para matá-los no deserto; 29 Todavia são eles o teu povo e a tua herança, que tiraste com a tua grande força e com o teu braço estendido.

1 Ascultă, Israele! Astăzi vei trece*Cap. 11:31.Ios. 3:16;4:19. Iordanul, ca să te faci stăpân pe niște neamuri*Cap. 4:38;7:1;11:23. mai mari și mai puternice decât tine, pe cetăți mari și întărite*Cap. 1:28. până la cer, 2 pe un popor mare și înalt la statură, pe copiii*Num. 13:22,28,32,33. lui Anac, pe care-i cunoști și despre care ai auzit zicându-se: ‘Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac!’ 3 Să știi azi că Domnul Dumnezeul tău va merge*Cap. 31:3.Ios. 3:11. El Însuși înaintea ta, ca un foc*Cap. 4:24.Evr. 12:29. mistuitor; El îi va*Cap. 7:23. nimici, El îi va smeri înaintea ta; și tu îi vei izgoni*Exod 23:31. Cap. 7:24., îi vei pierde curând, cum ți-a spus Domnul. 4 Când îi va izgoni Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta, să nu*Cap. 8:17.Rom. 11:6,20.1 Cor. 4:4,7. zici în inima ta: ‘Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea țării acesteia.’ Căci din pricina răutății*Gen. 15:16.Lev. 18:24,25. Cap. 18:12. neamurilor acelora le izgonește Domnul dinaintea ta. 5 Nu, nu pentru*Tit 3:5. bunătatea ta, nici pentru curăția inimii tale intri tu în stăpânirea țării lor, ci din pricina răutății acestor neamuri le izgonește Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta și ca să împlinească astfel cuvântul*Gen. 12:7;13:15;15:7;17:8;26:4;28:13. prin care Domnul S-a jurat părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. 6 Să știi dar că nu din pricina bunătății tale îți dă Domnul Dumnezeul tău acea țară bună ca s-o stăpânești, căci tu ești un popor tare încăpățânat*Vers. 13.Exod 32:9;33:3;34:9.. 7 Adu-ți aminte și nu uita cum ai ațâțat mânia Domnului Dumnezeului tău în pustie. Din ziua*Exod 14:11;16:2;17:2.Num. 11:4;20:2;25:2. Cap. 31:27. când ai ieșit din țara Egiptului până la sosirea voastră în locul acesta, tot răzvrătiți împotriva Domnului ați fost! 8 La Horeb*Exod 32:4.Ps. 106:19., atâta ați ațâțat mânia Domnului încât Domnul S-a mâniat pe voi și voia să vă nimicească. 9 Când m-am*Exod 24:12,15. suit pe munte, ca să iau tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas*Exod 24:18;34:28. pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănânc pâine și fără să beau apă, 10 și*Exod 31:18. Domnul mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu și cuprinzând toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era*Exod 19:17;20:1. Cap. 4:10;10:4;18:16. adunat. 11 După acele patruzeci de zile și patruzeci de nopți, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului. 12 Domnul mi-a zis atunci: ‘Scoală-te*Exod 32:7. și coboară-te în grabă de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat. S-au abătut*Cap. 31:29.Jud. 2:17. curând de la calea pe care le-am arătat-o: și-au făcut un chip turnat.’ 13 Domnul mi-a zis: ‘Eu văd*Exod 32:9. că poporul acesta este un popor tare*Vers. 6. Cap. 10:16;31:27.2 Împ. 17:14. încăpățânat. 14 Lasă-mă*Exod 32:10. să-i nimicesc și să le șterg numele*Cap. 29:20.Ps. 9:5;109:13. de sub ceruri, iar*Num. 14:12. pe tine te voi face un neam mai puternic și mai mare la număr decât poporul acesta.’ 15 M-am întors*Exod 32:15. și m-am coborât de pe munte, care era*Exod 19:18. Cap. 4:11;5:23. tot numai foc, cu cele două table ale legământului în amândouă mâinile mele. 16 M-am uitat*Exod 32:19., și iată că păcătuiserăți împotriva Domnului Dumnezeului vostru, vă făcuserăți un vițel turnat, vă depărtaserăți curând de la calea pe care v-o arătase Domnul. 17 Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mâinile mele și le-am sfărâmat sub ochii voștri. 18 M-am aruncat*Exod 34:28.Ps. 106:23. cu fața la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănânc și fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârșiserăți, făcând ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mâniați. 19 Căci mă*Exod 32:10,11. îngrozisem la vederea mâniei și urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, până acolo încât voia să vă nimicească. Dar Domnul*Exod 32:14;33:17. Cap. 10:10.Ps. 106:23. m-a ascultat și de data aceasta. 20 Domnul, de asemenea, era foarte mâniat și pe Aaron, așa încât voia să-l piardă, și eu m-am rugat atunci și pentru el. 21 Am luat vițelul pe care-l făcuserăți, isprava*Exod 32:20.Is. 31:7. păcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfărâmat până s-a făcut praf și am aruncat praful acela în pârâul care curgea din munte. 22 Apoi, la*Num. 11:1,3,5. Tabeera, la Masa*Exod 17:7. și la Chibrot-Hataava*Num. 11:4,34., voi iarăși ați ațâțat mânia Domnului. 23 Și când*Num. 13:3;14:1. v-a trimis Domnul de la Cades-Barnea, zicând: ‘Suiți-vă și luați în stăpânire țara pe care v-o dau!’, voi v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru, n-ați avut*Ps. 106:24,25. credință în El și n-ați ascultat glasul Lui. 24 V-ați tot*Cap. 31:27. răzvrătit împotriva Domnului de când vă cunosc. 25 M-am aruncat*Vers. 18. cu fața la pământ înaintea Domnului: patruzeci de zile și patruzeci de nopți m-am aruncat cu fața la pământ, pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească. 26 M-am rugat*Exod 32:11. Domnului și am zis: ‘Stăpâne Doamne, nu nimici pe poporul Tău, moștenirea Ta pe care ai răscumpărat-o în mărimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt prin mâna Ta cea puternică. 27 Adu-ți aminte de robii tăi: Avraam, Isaac și Iacov. Nu căuta la îndărătnicia acestui popor, la răutatea lui și la păcatul lui, 28 ca nu cumva țara din care ne-ai scos să zică: «Pentru că*Exod 32:12.Num. 14:16. Domnul n-avea putere să-i ducă în țara pe care le-o făgăduise și pentru că-i ura, de aceea i-a scos ca să-i omoare în pustie.» 29 Totuși ei*Cap. 4:20.1 Împ. 8:51.Neem. 1:10.Ps. 95:7. sunt poporul Tău și moștenirea Ta pe care ai scos-o din Egipt cu mâna Ta cea puternică și cu brațul Tău cel întins.’