1 E sucedeu, no ano undécimo, no terceiro mês, ao primeiro do mês, que veio a mim a palavra do Senhor, dizendo: 2 Filho do homem, dize a Faraó, rei do Egito, e à sua multidão: A quem és semelhante na tua grandeza?

3 Eis que a Assíria era um cedro no Líbano,

de ramos formosos,

de sombrosa ramagem e de alta estatura,

e a sua copa estava entre os ramos espessos.

4 As águas o fizeram crescer,

o abismo o exalçou;

as suas correntes corriam em torno da sua plantação,

e ele enviava os regatos a todas as árvores do campo.

5 Por isso se elevou a sua

estatura sobre todas as árvores do campo,

e se multiplicaram os seus ramos,

e se alongaram as suas varas,

por causa das muitas águas quando brotava.

6 Todas as aves do céu se aninhavam nos seus ramos,

e todos os animais do campo

geravam debaixo dos seus ramos,

e todas as grandes nações habitavam à sua sombra.

7 Assim era ele formoso na sua grandeza,

na extensão dos seus ramos,

porque a sua raiz estava junto às muitas águas.

8 Os cedros, no jardim de Deus,

não o podiam obscurecer;

as faias não igualavam os seus ramos,

e os castanheiros não eram como os seus renovos;

nenhuma árvore no jardim de

Deus se assemelhou a ele na sua formosura.

9 Formoso o fiz com a multidão dos seus ramos;

e todas as árvores do Éden,

que estavam no jardim de Deus,

tiveram inveja dele.

10 Portanto assim diz o Senhor Deus: Porquanto te elevaste na tua estatura, e se levantou a sua copa no meio dos espessos ramos, e o seu coração se exalçou na sua altura, 11 Eu o entregarei na mão do mais poderoso dos gentios, que lhe dará o tratamento merecido; pela sua impiedade o lançarei fora. 12 E estrangeiros, das mais terríveis nações o cortarão, e deixá-lo-ão; cairão os seus ramos sobre os montes e por todos os vales, e os seus renovos serão quebrados por todos os rios da terra; e todos os povos da terra se retirarão da sua sombra, e o deixarão. 13 Todas as aves do céu habitarão sobre a sua ruína, e todos os animais do campo se acolherão sob os seus renovos; 14 Para que todas as árvores junto às águas não se exaltem na sua estatura, nem levantem a sua copa no meio dos ramos espessos, nem as que bebem as águas venham a confiar em si, por causa da sua altura; porque todos estão entregues à morte, até à terra mais baixa, no meio dos filhos dos homens, com os que descem à cova. 15 Assim diz o Senhor Deus: No dia em que ele desceu ao inferno, fiz eu que houvesse luto; fiz cobrir o abismo, por sua causa, e retive as suas correntes, e detiveram-se as muitas águas; e cobri o Líbano de preto por causa dele, e todas as árvores do campo por causa dele desfaleceram. 16 Ao som da sua queda fiz tremer as nações, quando o fiz descer ao inferno, com os que descem à cova; e todas as árvores do Éden, a flor e o melhor do Líbano, todas as árvores que bebem águas, se consolavam nas partes mais baixas da terra. 17 Também estes com ele descerão ao inferno a juntar-se aos que foram traspassados à espada, sim, aos que foram seu braço, e que habitavam à sombra no meio dos gentios. 18 A quem, pois, és semelhante em glória e em grandeza entre as árvores do Éden? Todavia serás precipitado com as árvores do Éden às partes mais baixas da terra; no meio dos incircuncisos jazerás com os que foram traspassados à espada; este é Faraó e toda a sua multidão, diz o Senhor Deus.

1 În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2 „Fiul omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, și mulțimii lui: ‘Cu cine*Vers. 18. te asemeni tu în mărimea ta? 3 Iată*Dan. 4:10. că asirianul era un cedru falnic în Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzișul umbros, tulpina înaltă, iar vârful îi ajungea până la nori. 4 Apele*Ier. 51:36. îl făcuseră să crească, adâncul îl făcuse înalt, râurile lui îi scăldau răsadnița și își trimiteau pâraiele la toți copacii de pe câmp. 5 De aceea, tulpina*Dan. 4:11. lui se înălța deasupra tuturor copacilor de pe câmp, crengile i se înmulțiseră și ramurile i se întindeau de mulțimea apelor care-l făcuseră să dea lăstari. 6 Toate păsările*Cap. 17:23.Dan. 4:12. cerului își făceau cuiburi în crengile lui; toate fiarele câmpului fătau sub ramurile lui și tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui. 7 Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui, căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari. 8 Cedrii din grădina*Gen. 2:8;13:10. Cap. 28:13. lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoșii nu erau de asemuit cu crengile lui și platanii nu erau ca ramurile lui; niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumusețe. 9 Îl făcusem atât de frumos prin mulțimea crengilor lui, că-l pizmuiau toți copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.’ 10 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘Pentru că avea o tulpină așa de înaltă, pentru că își înălța*Dan. 5:20. vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălțimea lui, 11 l-am dat în mâinile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui, căci l-am izgonit. 12 Străinii, cele mai grozave*Cap. 28:7. popoare, l-au tăiat și l-au lepădat. Crengile*Cap. 32:5;35:8. i-au căzut în munți și în toate văile. Ramurile i s-au sfărâmat în toate puhoaiele țării și toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l-au părăsit. 13 Pe sfărâmăturile lui*Is. 18:6. Cap. 32:4. au venit și s-au așezat toate păsările cerului și toate fiarele câmpului și-au făcut culcușul între ramurile lui, 14 ca să nu se mai îngâmfe niciunul din copacii de lângă ape cu înălțimea lor și să nu-și mai ridice vârful până în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udați de apă cu înălțimea lor, căci toți*Ps. 82:7. sunt dați pradă morții, în*Cap. 32:18. adâncimile pământului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se coboară în groapă.’ 15 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘În ziua când s-a coborât în Locuința morților, am răspândit jalea, am acoperit adâncul din pricina lui și i-am oprit râurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el și toți copacii de pe câmp s-au uscat. 16 De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure*Cap. 26:15. neamurile când l-am aruncat*Is. 14:15. în Locuința morților împreună cu cei ce se coboară în groapă și s-au mângâiat*Cap. 32:31. în adâncimile pământului toți*Is. 14:8. copacii Edenului, cei mai frumoși și cei mai buni copaci din Liban, toți cei udați de ape. 17 S-au coborât și ei cu el în Locuința morților, la cei ce au pierit uciși de sabie, ei, care erau brațul lui și locuiau*Plâng. 4:20. la umbra lui printre neamuri. 18 Cu*Vers. 2. Cap. 32:19. cine poți fi asemuit tu în slavă și în mărime între copacii Edenului? Totuși vei fi aruncat împreună cu copacii Edenului în adâncimile pământului și vei fi*Cap. 28:10;32:19. culcat în mijlocul celor netăiați împrejur, împreună cu cei ce au pierit uciși de sabie. Iată ce este Faraon și toată mulțimea lui’, zice Domnul Dumnezeu."